you’re born grandfather / te sei nato nonno / tu te-ai născut bunic

trilingual text

the ballad of a tomorrow sings a complicated machine
technology of smiles is obsolete – next stop is the sadness station, as large as the era,
accomodates in her, generations inox

where it starts the well, and where evil the ends?
– Grandpa, you’re born precisely grandfather, I can not see you child
yes, you should know…

how I take my hopes of your alive stories?
the contrasts I grinds my day and soul
Grandpa, you hear? The prayers … they return back prayers of your parents, you see?
why they dreamed peace, what is it peace?

their forgotten ballad, sung to thee now, only whispered
former stone porch the altar, is strange, otherwise he touch the quadrant,
otherwise the smile
where it ends the good.. and evil begin? You know it… you should know
only you’re born grandfather …

la ballata di un domani la canta una macchina complicata
La tecnologia dei sorrisi è obsoleta – prossima fermata è la stazione di tristezza, grande quanto l’epoca,
accoglie in lei, generazioni inox

dove inizia bene… e dove il male, finisce?
– Nonno, precisamente tu sei nato nonno, non posso vederti bambino
Si, tu devi saperlo …

come mi prendo le mie speranze delle vostre storie vivi?
i contrasti mi macinano la mia giornata e l’anima
Nonno, senti? … stanno tornando indietro le preghiere dei tuoi genitori, vedi?
perché sognavano la pace, che cos’è la pace?

la loro ballata dimenticata, cantata ora da te, sussurrò solo
ex portico in pietra l’altare, è strano, altrimenti lui tocca il quadrante,
diversamente il sorriso
dove finisce il bene e comincia il male? tu lo sai … tu deve saperlo
solo te sei nato nonno…!

balada zilei de mâine o cântă o maşinărie complicată
tehnologia surâsului e depăşită – urmează staţia tristeţe, mare cât evul,
încap în ea generaţii inox

oare unde se termină răul şi începe binele?
– bunicule, tu precis te-ai născut bunic, pe tine nu te pot vedea copil,
trebuie să ştii

cum să-mi iau din poveştile tale vie speranţa,
contrastele îmi macină ziua şi sufletul
bunicule, auzi? …trec înapoi rugile părinţilor tăi, le vezi?
de ce râvneau pacea, ce este pacea?
balada lor uitată, cântată de tine acum abia şoptit
pe prispa din piatra fostelor altare este stranie, altfel îmi atinge cadranul,
altfel surâsul
oare unde se termină binele şi răul începe? …tu trebuie că ştii,
doar te-ai născut bunic