postscript

quadrilingual post (english, italiano, magyar, română)

all the women in my life
I do not know to cry
are nestle so
in the absence and sometimes
they forget me out there
as an umbrella –
I write about them with caution
here on the edge of a book

I actually wanted written at least
one love poem –
and why should it be written? …
today no one reads
all are showing their wounds
left by the horses of Prince Charming

to the nights follows another night
and no one day is not lurking among…
flourished the spine of the book that
I hold in my arms from a life

from the land of absences come sometimes the letters
but always likely
someone is stealing
in my box is enormous spider
does not enter anything else

the drought hide one by one
the maps of the rains
sizzle a drop on the asphalt of the covers –

I had not realized that
I extinguished cigarette on the pillow wet
and I expect death
as I expect the postman
.
.
tutte le donne della mia vita
non sanno piangere
si annidano così
in un assenza e talvolta
mi dimenticano lì
come fossi un ombrello –
scrivo su di loro con cautela
qui sul bordo di un libro

volevo in realtà che avrò scritto almeno
una poesia d’amore –
e perché avrei dovuto scriverlo? …
oggi nessuno legge
tutte stanno mostrando le loro ferite
lasciate dai cavalli dei principi azzurri

alle notti segue un altra notte
e nessun giorno non sta in agguato tra…
ha fiorito il dorso del libro che
l’ho tengo tra le braccia da una vita

dalla terra delle assenze a volte arrivano lettere
ma sempre probabile
qualcuno le sta rubando
nella mia casella è l’enorme ragno
e non entra nient’altro

la siccità nasconde una per una
le mappe delle piogge
una goccia sfrigolio sul asfalto delle copertine –

non mi sono accorto che
ho spento la sigaretta sul cuscino bagnato
e aspettavo la morte
come aspettassi il postino
.
.
valamennyi asszony életemből
nem tud sirni
befészkelődnek úgy
egy hiányba és néha
ott felejtenek engem
mint egy esernyőt
elővigzázatosan irok róluk
itt egy könyv szélén
inkább akartam volna hogy bár
egyetlen szerelmes verset irtam volna
de miért is irtam volna
ma már senki sem olvas
mindegyik az álomhercegek
lovaitól kapott sebeit mutogatja
éjszakára másik éjszaka jön
és küztük egyetlenegy nappal sem néz bambán..
kivirágzott a könyvnek az éle
amit egy élet óta tartok ölemben
a hiányok földjéről még jönnek levelek
de talán valaki mindig
ellopja őket
postaládámban ül az óriás pók
és semmi egyéb nem fér már bele
az aszály elrejti egyenként
az esők térképeit
egy csepp sistereg aszfaltján a könyboritóknak
észre sem vettem hogy
cigarettámat a vizes párnán oltottam el
és a halált vártam
úgy mintha a postást várnám
traducerea Rázmány Éva forditása
(elnézést kérek, a hosszú i betűm nem működik)
.
.
toate femeile din viața mea
nu știu să plângă
se cuibăresc așa
într-o absență și uneori
mă mai uită acolo
ca pe-o umbrelă
scriu despre ele cu precauție
aici pe marginea unei cărți

aș fi vrut să fi scris măcar
un singur poem de dragoste –
și de ce să-l fi scris?…
astăzi nu mai citește nimeni
toate își etalează rănile
lăsate de caii prinților visați

nopții îi urmează o altă noapte
și nicio zi nu se zgâiește printre
a înflorit cotorul cărții pe care
o țin în brațe de-o viață

din ținutul absențelor mai vin scrisori
dar probabil mereu
careva le fură
în cutia mea stă enormul păianjen
și nu mai încape nimic altceva

seceta ascunde una câte una
hărțile ploii
un strop sfârâie pe asfaltul copertelor –

nu-mi dădusem seama că
stinsesem țigara pe perna udă
și așteptam moartea
cum aș fi așteptat poștașul

that…

That... (trilingual post)
.
those who listen
as the flower sings the hymn to the sky
who hears drawn swords in sheaths –
these playful petals
defying butterflies
to postpone to beating the wing which
would strike the glass of the sky
crush it

that knows what is the longing


Quello…
.
chi ascolta
come canta il fiore l’inno al cielo
chi ascolta le spade uscite dai foderi –
questi petali giocherelloni
sfidando le farfalle
di rinviare il battere ala che
avrebbe colpito il vetro del cielo
frantumarlo

quello sa cos’è la nostalgia


acela…
.
cine aude
cum cântă floarea imn cerului
cine aude săbiile scoase din teci –
aceste petale obraznice
sfidând fluturii
să-și amâne bătaia de aripă care
ar lovi sticla cerul
spărgând-o

acela știe ce-i dorul

the coiled cube

Trilingual post: English, Italian and Romanian languages

I have discovered a new therapy of the crisis:
the play an imaginary light on things, on shapes,
obtaining symbolic meanings

In the first, occurs with a simulator
you take a cube and breaks down in one dimension
imitating the suffering
shades obtained are tested on the spirals, spiral chaotic

the irony of fate, say, actually accepted
this at home or this community where you’re forced
to see the normality it tapering
almost disappears idea of object
and stay healed by the absence of any thing you want

Ugh, the symbols can be self-sufficient …but the light
you can not invent it out of thin air
So the game is finally only an optical illusion….

Image

Ho scoperto una nuova terapia di crisi:
il gioco di una luce immaginaria sulle cose, le forme,
ottenendo significati simboliche

In prima, si verifica con un simulatore
si prende un cubo e si rompe in una dimensione
imitando la sofferenza
le tonalità ottenute sono testate su le spirali, spirale caotica

l’ironia della sorte, dire, in realtà accettata
quel a casa o quella comunità dove sei costretto
per vedere la normalità si assottiglia
quasi scompare idea d’oggetto
e rimani guarito dall’assenza di ogni cosa desiderata

Uffa, i simboli possono essere autosufficienti …ma la luce
non si può inventarla dal nulla
Così il gioco è infine, solo un’illusione ottica…

Image

am descoperit o nouă terapie de criză:
jocul unei închipuite lumini peste lucruri,
formele căpătând valenţe simbolice

se verifică întâi pe simulator…
se ia un cub şi se frânge, într-o dimensiune
mimând suferinţa
umbrele obţinute se probează pe spirale, spirale haotice

culmea, veţi zice, în realitatea acceptată
acel acasă sau comunitate în care eşti silit
să vezi normalitate… se subţie,
aproape că… dispare ideea de lucru
rămâi vindecat de absenţa oricărui ceva dorit

uf, simbolurile pot fi auto-suficiente… lumina însă
nu se poate inventa din nimic
de aceea jocul până la urmă este doar o iluzie optică…

Ereticon 1 – the story of the track of the seconds – la storia della traccia delle secondi – istoria dârei secundelor

trilingual post: English, Italian and Romanian language

Image

only in the last five thousand years
as if it was …
an instant
have been written countless words, the same,
you have passed through life like a bolt of lightning … the geniuses that have brought the world so far
where?
tens of thousands, millions … of philosophers, poets, architects, prophets,
some killed, others more killed … from oblivion
visionaries … of their dreams has built the world
beliefs, dogmas, laws
however
vices … vices are still intact… forever
.
humanity has paid thousandfold for every millisecond with the blood and tears
.
You come to tell me that love will save the world?…
Where are the big perfect lovers of all time?…
Shakespeare walks on stage his own skull
stars walk up there with my soles
there is no hope
.
are promises of worlds beyond, always beyond … but here, when? …
Builder, because you’ve built this world here, if everything is promised beyond? …
we do not deserve the fight, we cursed flesh, the juice in the gums,
pride and false victories …
Today I kissed a woman ghost, tomorrow I will pass on his lips in the dust of the road
going to my grave
.
five thousand years, and a second, this, wasting it writing here
the beyond, that promised … has already been
in the fugitive kiss
.
Nothing will break the perfection of vices
no one will be satisfied with
only a kiss

Image

solo negli ultimi cinquemila anni
come se fosse …
un istante
sono state scritte innumerevole parole, le stesse,
si sono passati nella vita come un fulmine … i geni che hanno portato il mondo fin qui
dove ?
decine di migliaia, milioni … di filosofi, poeti, architetti, profeti,
alcuni uccisi, gli altri più uccisi …dal oblio
visionari… degli loro sogni si è costruito il mondo
credenze, dogmi, leggi
tuttavia
i vizi … i vizi rimangono intatti per sempre
.
l’umanità ha pagato per ogni millisecondo con mille volte in più lacrime e sangue
.
Tu vieni a dirmi che l’amore salverà il mondo ?…
Dove sono i grandi amanti perfetti di tutti i tempi?…
Shakespeare entrava in scena con il suo cranio sulle mani
le stelle passano lassù con le mie suole
non c’è più nessuna speranza
.
ci si promette degli mondi al di là, sempre al di là … ma qui quando?…
Costruttore, perché hai costruito questo mondo se tutto è promesso al di là?…
qui non meritando lotta, abbiamo maledetta carne, il mosto nelle gengive,
orgogli e false vittorie…
Oggi ho baciato una donna fantasma, domani passerò sulle sue labbra nella polvere della strada
andando verso la mia tomba
.
cinquemila anni, e un secondo, questo, sprecandolo scrivendo qui
quel al di là promesso è già stato
nel bacio fuggitivo
.
Niente romperà la perfezione degli vizzi
nessuno si accontenta con
solo un bacio

Image

doar în ultimii cinci mii de ani
ca și cum ar fi fost…
o clipă
s-au scris nenumărate cuvinte, aceleași,
s-au petrecut prin viață ca un fulger… genii care au dus lumea până aici
unde?
zeci de mii, milioane… de filozofi, de poeți, arhitecți, de profeți,
unii uciși, alții și mai uciși prin uitare,
vizionari… din visurile cărora e clădită lumea
credințe, dogme, legi
și totuși
viciile totdeauna intacte
.
pentru fiece milisecundă umanitatea a plătit înmiit cu lacrimi și sânge
.
vii tu și-mi spui că iubirea ar salva lumea?…
unde sunt marii perfecți amanți ai timpurilor?…
Shakespeare plimba pe scenă propriul său craniu
stelele pășesc acolo sus prin tălpile mele
nu există speranță
.
se promit lumi mereu dincolo, dincolo… dar aici când?…
la ce-ai zidit Ziditorule această lume dacă totul este făgăduit doar dincolo?…
aici, nemeritând zbaterea, avem pustia de carne, de must în gingii,
de mândrii și false izbânzi
astăzi am sărutat o nălucă de femeie, mâine calc buzele ei în pulberea drumului
spre propria-mi groapă
.
cinci mii de ani și o clipă, aceasta, irosind-o scriind
dincolo acela promis a fost deja
în sărutul fugar
.
nimic nu sparge perfectul viciilor
nimeni nu se mulțumește doar
cu un sărut

Image

photos by internet

lottery – lotteria – loteria

trilingual post, bad translations by me

Image

instead of numbers at the lotto will be letters
will be extracted four vowels and three consonants
when … will be succeed to get out a word and correspond
with that of played by you
will be the winner an a condition to words
.
instead of numbers at the lotto will be gestures
will be extracted seven pantomimes
when will be succeed to get out a jointly meaningful
player will win
the fact of fulfillment
.
today to lotto are playing …people instead of numbers
these latter are the winners
reducing the world to a insufficiently common denominator
and change it at the exchange house of the great vain
with the money, coins and notes,
.
this planet has become a wheel of luck, of hazard
hear, his rustle and rattle among the stars… –
hand which a spins is greedy and loves the lottery

Image

invece dei numeri al lotto saranno le lettere
saranno estratti quattro vocali e tre consonanti
quando … si riuscirà ad uscire una parola e da corrispondere
con quella giocata da te
sarai il vincitore de lo stato che c’è nelle parole
.
invece dei numeri al lotto saranno gesti
saranno estratti sette pantomime
quando si riuscirà ad ottenere un significativo congiunto
giocatore vincerà
il fatto di adempimento
.
oggi al lotto stanno giocando… gente al posto dei numeri
quest’ultimi sono i vincitori
riducendo il mondo ad un denominatore non sufficientemente comune
e poi lo cambia nella borsistica del grande invano
con i soldi, monete e banconote,
.
questo pianeta è diventato una ,,ruota della fortuna,, , del azzardo
senti, il suo fruscio e il tintinnio tra le stelle… –
la mano che lo gira è ghiotta e ama la lotteria

Image

la loto, în loc de cifre vor fi litere
vor fi extrase patru vocale și trei consoane
când se va reuși să iasă un cuvânt și va corespunde
cu cel jucat de tine
vei fi câștigătorul stării de sub cuvânt
.
la loto, în loc de cifre vor fi gesturi
vor fi extrase șapte mimice
când se va reuși să iasă un împreună sugestiv
jucătorul va câștiga
faptul împlinirii
.
la loto astăzi se joacă oameni în loc de cifre
acestea din urmă învingând
reducând lumea la un numitor nu îndeajuns de comun
și preschimbându-o la casele de schimb ale zadarului
cu bani, monede și bancnote,
.
planeta a devenit o roată a norocului, hazardului
auzi foșnetul și zornăitul ei printre stele –
mâna care o învârte este avară și-i place… loteria

Image

photos by internet

Waiting for the rain – Aspettando la pioggia – Așteptând ploaia (a true story – una storia vera)

trilingual post, bad translations by me

Image

In early spring I was looking for a job. I headed to an interview for a possible job on viaTuscolana in Rome and, of course, I dressed appropriately, and did not seem that I was poor, without a penny in his pockets.
In the street, a young african sang a ballad and was trying to sell small artisan objects. Arrived near me, he stopped me, jovial, to offer me a strange statue. I told her that I do not have a penny, trying to be at least listless, if I was not capable of a broad smile as his.
He grabbed my hand and told me not to worry about money, because money is like clouds bring rain or slip promptly to rain elsewhere … and gave me a small wooden elephant. He said he will bring good luck. He went on the chimney on the road, resuming his ballad, greeting passers-by and showing them his goods.
Embarrassed, not from street vendor, nor from his joy of living, but rather from the contrary states that I Invaded. I quickened my pace toward where… I was waited for the interview.
After half an hour I was out with a signed contract preform, finally, I had a job, even if temporarily, full of adventures and that you went with the clouds, after just four months…
.
I often returns in the soul the smile of that young man and every time when my eyes meet the elephant on his desk, I relearn the brief exercise of joy, survival and generosity…
Opening the window, before I wrote this lines, I watched a handful of clouds that ooze the sky toward via Tuscolana. Tomorrow I have another colloquium, in another part of the town

Image

All’inizio della primavera stavo cercando un lavoro. Mi dirigevo verso un colloquio per un possibile job, sulla viaTuscolana a Roma e, certamente, vestito adeguato, non sembravo di essere al verde, senza una lira nelle tasche.
In strada, un giovane africano, allegro, cantava una ballata e cercava di vendere piccoli oggetti d’artigianato. Arrivati vicini, lui mi fermò, gioviale, mi offri una strana statua. Ho detto che non ho un centesimo, cercando d’essere al minimo sereno, se non ero capace di un largo sorriso come il suo.
Ha afferrato la mia mano dicendomi di non preoccuparmi per i soldi, perché i soldi sono come le nuvole, portano la pioggia o scivolano tempestivamente a piovere altrove… e mi regalò un piccolo elefante di legno. Disse che porterà buona fortuna. Ha continuato il camino sulla strada, riprendendo la sua ballata, salutando i passanti e mostrandoli le sue merci.
Imbarazzato, no da quel venditore di strada, né dalla sua gioia di vivere, ma piuttosto per gli stati d’animo contrari che mi ha invaso. Affrettai il passo verso dove ero aspettato per il colloquio.
Dopo mezz’ora uscivo fuori con una proforma di contratto firmato, finalmente avevo un lavoro, anche se temporaneamente, pieno d’avventure e che, si è andato con le nuvole, dopo soli quattro mesi…
.
Mi ritorna spesso nell’anima il sorriso di quel giovane, e ogni volta quando i miei occhi incontrano l’elefantino sulla scrivania, imparo di nuovo quel breve esercizio di gioia, sopravvivenza e la generosità…
Aprendo la finestra poco prima di scrivere queste righe, guardavo le nuvole che trasudavano il cielo verso la vita Tuscolana. Domani ho un altro colloquio, in un’altra parte della città

Image

La începutul primăverii îmi căutam un serviciu. Mă îndreptam spre un colocviu pentru un posibil post de muncă, spre via Tuscolana din Roma și, desigur, îmbrăcat corespunzător nu părea că sunt lefter.
Pe stradă un tânăr african cânta vesel o baladă și se străduia să vândă obiecte artizanale africane. Ajuns în dreptul meu mă opri și jovial îmi oferi o statuetă ciudată. I-am spus că nu am un cent în buzunare silindu-mă să fiu cel puțin senin, nereușind să arborez un surâs larg precum al lui.
Mi-a prins mâna și mi-a spus să nu-mi pese, banii sunt precum norii, aduc ploaia sau trec iute mai departe să plouă altundeva… și mi-a pus în palmă un elefănțel minuscul din lemn lăcuit. Cică o să-mi poarte noroc. A plecat mai departe reluându-și balada, salutând trecătorii și expunându-le marfa lui.
Stânjenit nu de vânzătorul ambulant, nici de bucuria lui de a trăi, ci mai de grabă de stările contrarii ce mă năpădise, grăbisem pasul spre sediul firmei unde eram așteptat pentru interviu.
După o jumătate de oră ieșisem cu o preformă de contract semnat, aveam finalmente un job, chiar dacă numai temporar, plin de peripeții și dus împreună cu norii după doar patru luni…
.
Îmi revine în suflet deseori surâsul acelui tânăr și când ochii mi se opresc pe elefănțelul de pe masa mea de scris reînvăț acel scurt exercițiu de bucurie, supraviețuire și generozitate…
Deschizând fereastra înainte să mă aștern la scris acestea, urmăream un mănunchi de nori care se prelingeau pe cer spre via Tuscolana. Mâine am un alt colocviu, în altă parte a orașului

first photo by me, the others by internet

How many people can fit in you… – Quanta gente può adattarsi in te… – Câtă lume încape în tine…

Trilingual post, bad translations by me

Image

do you want to collect all the time in the arch.cut of the hands
like a fish caught with your hands in the lake
and throw it back together with your hands, smiling …
behind a smile is more hope that satisfaction
because you can be at any time the fish,
do not even you know …
.
your love can hurt
like The Sun can do blindness worse than the dark
or suffocated by too much air
look, there are the sunrise and sunset, and you can not dance together
at the same time do a step forward or at the same time a step back
without any inevitable collision or … estrangement

that you can love the world, without a close in the itself, often faltering
you will have to give up, not without pain,
layers – layers of skins, as a snakes –
how much empty you can digs deep within itself, and how many egos you can give up,
so much will gather
to re build another world in the beyond, yours
.
stinging nettle the soles, the hands, the forehead
the searching through the… endless Sahara
absences injures, absences absorb the worlds, whole natures
Your love injures, life is an open wound

Image

vorresti raccogliere tutto il tempo nell’incavo delle mani
come un pesce pescato con le tue mani nel lago
e ributtarlo insieme con le mani, sorridendo …
dietro un sorriso è più speranza che soddisfazione
perché tu puoi essere in qualsiasi momento il pesce,
neanche lo sai…
.
il tuo amore può ferire
come Il Sole può accecare peggio dell buio
o soffocare da troppo aria
guarda, c’è l’alba e tramonto, e ballare insieme non si può
contemporaneamente un passo avanti, o contemporaneamente un passo indietro
senza nessuna inevitabile collisione o … straniamento
.
per poter amare il mondo, senza rinchiuderlo nel sè spesso vacillante
dovrai rinunciare, non senza dolore,
a strati e strati di epidermide, come i serpenti –
quanto vuoto puoi scava dentro e a quanti ego puoi rinunciare,
cosi tanto raccoglierai
per ricostruire un altro mondo al di là, il tuo
.
ti ortica le suole, le mani, la fronte
Cerca nel Sahara senza fine
le assenze feriscono, le assenze assorbono mondi, intere nature
Il tuo amore ferisce, la vita è una ferita aperta

Image

ai vrea să aduni Timpul întreg în căușul palmelor
ca pe o un pește prins cu mâinile tale din lac
și să-i drumul înapoi cu mâini cu tot, surâzând…
în spatele unui surâs se-ascunde mai multă speranță decât mulțumire
fiindcă poți fi tu oricând peștișorul,
nici nu știi…
.
iubirea ta poate răni
precum Soarele poate orbi, mai rău decât întunericul,
sau aerul sufoca din prea mult
iată, există zori și amurg, iar dansul în doi nu se face
simultan doar un pas înainte, sau simultan un pas înapoi
fără inevitabila ciocnire sau… înstrăinare
.
ca să poți iubi lumea, fără să o închizi în sinele adesea șovăitor
va trebui să lepezi, și nu fără durere,
straturi straturi de epiderme precum șerpii –
cât gol poți săpa înăuntru și câte ego-uri poți izgoni,
atât vei strânge
ca să rezidești dincolo o altă lume, a ta
.
te ustură tălpile, palmele, fruntea
căutările prin nesfîrșite sahare
absențele rănesc, absențele sorb lumi, naturi cu totul
iubirea ta rănește, viața este o rană deschisă

Image

photos by internet