postscript

quadrilingual post (english, italiano, magyar, română)

all the women in my life
I do not know to cry
are nestle so
in the absence and sometimes
they forget me out there
as an umbrella –
I write about them with caution
here on the edge of a book

I actually wanted written at least
one love poem –
and why should it be written? …
today no one reads
all are showing their wounds
left by the horses of Prince Charming

to the nights follows another night
and no one day is not lurking among…
flourished the spine of the book that
I hold in my arms from a life

from the land of absences come sometimes the letters
but always likely
someone is stealing
in my box is enormous spider
does not enter anything else

the drought hide one by one
the maps of the rains
sizzle a drop on the asphalt of the covers –

I had not realized that
I extinguished cigarette on the pillow wet
and I expect death
as I expect the postman
.
.
tutte le donne della mia vita
non sanno piangere
si annidano così
in un assenza e talvolta
mi dimenticano lì
come fossi un ombrello –
scrivo su di loro con cautela
qui sul bordo di un libro

volevo in realtà che avrò scritto almeno
una poesia d’amore –
e perché avrei dovuto scriverlo? …
oggi nessuno legge
tutte stanno mostrando le loro ferite
lasciate dai cavalli dei principi azzurri

alle notti segue un altra notte
e nessun giorno non sta in agguato tra…
ha fiorito il dorso del libro che
l’ho tengo tra le braccia da una vita

dalla terra delle assenze a volte arrivano lettere
ma sempre probabile
qualcuno le sta rubando
nella mia casella è l’enorme ragno
e non entra nient’altro

la siccità nasconde una per una
le mappe delle piogge
una goccia sfrigolio sul asfalto delle copertine –

non mi sono accorto che
ho spento la sigaretta sul cuscino bagnato
e aspettavo la morte
come aspettassi il postino
.
.
valamennyi asszony életemből
nem tud sirni
befészkelődnek úgy
egy hiányba és néha
ott felejtenek engem
mint egy esernyőt
elővigzázatosan irok róluk
itt egy könyv szélén
inkább akartam volna hogy bár
egyetlen szerelmes verset irtam volna
de miért is irtam volna
ma már senki sem olvas
mindegyik az álomhercegek
lovaitól kapott sebeit mutogatja
éjszakára másik éjszaka jön
és küztük egyetlenegy nappal sem néz bambán..
kivirágzott a könyvnek az éle
amit egy élet óta tartok ölemben
a hiányok földjéről még jönnek levelek
de talán valaki mindig
ellopja őket
postaládámban ül az óriás pók
és semmi egyéb nem fér már bele
az aszály elrejti egyenként
az esők térképeit
egy csepp sistereg aszfaltján a könyboritóknak
észre sem vettem hogy
cigarettámat a vizes párnán oltottam el
és a halált vártam
úgy mintha a postást várnám
traducerea Rázmány Éva forditása
(elnézést kérek, a hosszú i betűm nem működik)
.
.
toate femeile din viața mea
nu știu să plângă
se cuibăresc așa
într-o absență și uneori
mă mai uită acolo
ca pe-o umbrelă
scriu despre ele cu precauție
aici pe marginea unei cărți

aș fi vrut să fi scris măcar
un singur poem de dragoste –
și de ce să-l fi scris?…
astăzi nu mai citește nimeni
toate își etalează rănile
lăsate de caii prinților visați

nopții îi urmează o altă noapte
și nicio zi nu se zgâiește printre
a înflorit cotorul cărții pe care
o țin în brațe de-o viață

din ținutul absențelor mai vin scrisori
dar probabil mereu
careva le fură
în cutia mea stă enormul păianjen
și nu mai încape nimic altceva

seceta ascunde una câte una
hărțile ploii
un strop sfârâie pe asfaltul copertelor –

nu-mi dădusem seama că
stinsesem țigara pe perna udă
și așteptam moartea
cum aș fi așteptat poștașul

3 thoughts on “postscript

  1. Nice Strong ending🙂

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s