postscript

quadrilingual post (english, italiano, magyar, română)

all the women in my life
I do not know to cry
are nestle so
in the absence and sometimes
they forget me out there
as an umbrella –
I write about them with caution
here on the edge of a book

I actually wanted written at least
one love poem –
and why should it be written? …
today no one reads
all are showing their wounds
left by the horses of Prince Charming

to the nights follows another night
and no one day is not lurking among…
flourished the spine of the book that
I hold in my arms from a life

from the land of absences come sometimes the letters
but always likely
someone is stealing
in my box is enormous spider
does not enter anything else

the drought hide one by one
the maps of the rains
sizzle a drop on the asphalt of the covers –

I had not realized that
I extinguished cigarette on the pillow wet
and I expect death
as I expect the postman
.
.
tutte le donne della mia vita
non sanno piangere
si annidano così
in un assenza e talvolta
mi dimenticano lì
come fossi un ombrello –
scrivo su di loro con cautela
qui sul bordo di un libro

volevo in realtà che avrò scritto almeno
una poesia d’amore –
e perché avrei dovuto scriverlo? …
oggi nessuno legge
tutte stanno mostrando le loro ferite
lasciate dai cavalli dei principi azzurri

alle notti segue un altra notte
e nessun giorno non sta in agguato tra…
ha fiorito il dorso del libro che
l’ho tengo tra le braccia da una vita

dalla terra delle assenze a volte arrivano lettere
ma sempre probabile
qualcuno le sta rubando
nella mia casella è l’enorme ragno
e non entra nient’altro

la siccità nasconde una per una
le mappe delle piogge
una goccia sfrigolio sul asfalto delle copertine –

non mi sono accorto che
ho spento la sigaretta sul cuscino bagnato
e aspettavo la morte
come aspettassi il postino
.
.
valamennyi asszony életemből
nem tud sirni
befészkelődnek úgy
egy hiányba és néha
ott felejtenek engem
mint egy esernyőt
elővigzázatosan irok róluk
itt egy könyv szélén
inkább akartam volna hogy bár
egyetlen szerelmes verset irtam volna
de miért is irtam volna
ma már senki sem olvas
mindegyik az álomhercegek
lovaitól kapott sebeit mutogatja
éjszakára másik éjszaka jön
és küztük egyetlenegy nappal sem néz bambán..
kivirágzott a könyvnek az éle
amit egy élet óta tartok ölemben
a hiányok földjéről még jönnek levelek
de talán valaki mindig
ellopja őket
postaládámban ül az óriás pók
és semmi egyéb nem fér már bele
az aszály elrejti egyenként
az esők térképeit
egy csepp sistereg aszfaltján a könyboritóknak
észre sem vettem hogy
cigarettámat a vizes párnán oltottam el
és a halált vártam
úgy mintha a postást várnám
traducerea Rázmány Éva forditása
(elnézést kérek, a hosszú i betűm nem működik)
.
.
toate femeile din viața mea
nu știu să plângă
se cuibăresc așa
într-o absență și uneori
mă mai uită acolo
ca pe-o umbrelă
scriu despre ele cu precauție
aici pe marginea unei cărți

aș fi vrut să fi scris măcar
un singur poem de dragoste –
și de ce să-l fi scris?…
astăzi nu mai citește nimeni
toate își etalează rănile
lăsate de caii prinților visați

nopții îi urmează o altă noapte
și nicio zi nu se zgâiește printre
a înflorit cotorul cărții pe care
o țin în brațe de-o viață

din ținutul absențelor mai vin scrisori
dar probabil mereu
careva le fură
în cutia mea stă enormul păianjen
și nu mai încape nimic altceva

seceta ascunde una câte una
hărțile ploii
un strop sfârâie pe asfaltul copertelor –

nu-mi dădusem seama că
stinsesem țigara pe perna udă
și așteptam moartea
cum aș fi așteptat poștașul

that…

That... (trilingual post)
.
those who listen
as the flower sings the hymn to the sky
who hears drawn swords in sheaths –
these playful petals
defying butterflies
to postpone to beating the wing which
would strike the glass of the sky
crush it

that knows what is the longing


Quello…
.
chi ascolta
come canta il fiore l’inno al cielo
chi ascolta le spade uscite dai foderi –
questi petali giocherelloni
sfidando le farfalle
di rinviare il battere ala che
avrebbe colpito il vetro del cielo
frantumarlo

quello sa cos’è la nostalgia


acela…
.
cine aude
cum cântă floarea imn cerului
cine aude săbiile scoase din teci –
aceste petale obraznice
sfidând fluturii
să-și amâne bătaia de aripă care
ar lovi sticla cerul
spărgând-o

acela știe ce-i dorul

new watch – nuovo orologio – ceas nou

trilingual post

Image

We are confusing the people with the sheepfold, sheep together lost …
People are per capita figures, headless …
The elect will believe the gods, until a last hiccups …
Flora and fauna moaning to the desert …
The clocks have gone wild,
they are to blame for every disaster –
Conclusion: henceforth to measure time with the kisses

Image

Stiamo confondendo i popoli con delle ovile, peccore sempre smarrite…
Le persone sono figure capite, senza testa…
Gli eletti si credono degli dei, fino ad ultimo singhiozzo…
Flora e fauna gemendo a deserto…
Gli orologi sono andati selvaggi, fuori strada, traviati, e che probabilmente
questi sono colpevoli di ogni disastro –
Conclusione: d’ora in poi, misuriamo il tempo baciarci

Image

Popoarele se confundă cu stânile, oi continuu pierdute,
Oamenii sunt cifre, cap de locuitor fără cap
Aleșii se cred zei până la ultimul sughiț
Flora și fauna geme a pustiu
Orologiile au luat-o razna și probabil ele
sunt de vină pentru orice dezastru
Concluzie: de acum înainte să măsurăm timpul doar în săruturi

Image

photos by internet

Ode to damn – Ode alla dannazione – Odă naibii

Trilingual post The English version by Mihaela Jahn

Image

(from the cycle “Fresh Surfeits”)

We’re scraping the faces of timepieces as if they were lottery tickets
The winning number is hidden too deep, so we scrape deeper
We throw ourselves head first into the makeup pale
We greet ourselves in the mirror of the passer-by’s eyes
We touch, a gesture repeated obsessively,
Making sure that nobody picked our empty pocket
Or the hand that touches
The hands of the clocks pulls down our pants, skirts like an unsuspected and perverted wind
Naked in front of ourselves we hold in the scoop of our hands a translucent butterfly
With it we scrape our faces and shadows until it gets dark and cold
And even darker and colder
A song saves us, ode to damn, to the luxurious nothing or to sleep
.
Let’s throw the horologes into fire places, so as to defrost our expectations?..
The gain is not in these either but…

Image

(dal ciclo “l’indifferenze fresche”)

Stiamo raschiando i quadranti degli orologi come fossero Gratta e vinci
Il guadagno è nascosto troppo in profondità, raschiamo più profondo
Ci buttiamo a capofitto nel secchio con trucco
Salutiamo noi stessi nello specchio degli occhi del passante
Ci tocchiamo, gesto ripetuto ossessivamente,
da non rubare qualcuno il sacco vuoto dalla tasca
O la mano che tocca
Le lancette degli orologi tira giù i pantaloni, le gonne, come un vento insospettato e perverso
Nudi di fronte a noi stessi, teniamo nel incavo delle mani una farfalla trasparente
Con essa raschiamo i nostri volti e le ombre fino a che fa buio e freddo
E ancora più scuro e più freddo
Una canzone ci salva, ode alla dannazione, al’invano di lusso, o… dormire
.
Buttiamoci gli orologi nelle stufe, così da sbrinare le nostre aspettative? ..
Il guadagno non è neanche in queste, ma…

Image

(Din ciclul Blazări proaspete)

răzuim cadranele orologiilor ca pe lozuri
prea înăuntrul se ascunde câștigul, răzuim mai adânc,
ne aruncăm cu capul în găleata cu fard,
ne salutăm în oglinda ochiului trecătorului,
pipăim, gest repetat obsesiv
să nu ne fi furat careva punga buzunarului goală
sau măna care pipăie
limbile orologiilor ne dă jos pantalonii, fustele,
ca un vânt nebănuit și pervertit
goi cu noi înșine ținem în căușul palmelor un fluture transparent
cu el ne răzuim chipurile și umbrele până ce se face întuneric
frig
și mai întuneric și mai frig
ne salvează un cântec, odă naibii, zadarului de lux, sau somnul
.
să aruncăm orologiile în sobe, să ni se dezmorțească așteptările?…
câștigul nu-i nici în acestea dar…

Image

photos by internet