endless poem / poesia senza fine / poem interminabil

trilingual text
Image.

I know that I have many flaws, I know it’s late to change
even I try to be as more myself, without halo …
of not to invade you with my dreams bizarre
I would only you to make my coffee as you know, necessary bitter …
and do not say another word, for complacency
I would you my lips seem for you… to much younger …
and do not get angry when I get my hands to the eyes, for too much light
that comes from your heart
I would to live in us to us, and not in someone else
by not to make me any criticism
that I give on the floor the ashes
that no longer is that I was
you not… you do not have any blemish, look, I want you to be just as you are,

and

Image.
lo so di avere molti difetti, lo so che è tardi per cambiare
anche io cerco d’essere quanto più me stesso, senza aureola …
per non invaderti con i miei sogni bizzarri
vorrei soltanto che mi fai il mio caffè come solo tu lo sai, necessario amaro …
e non dire un’altra parola per compiacimento
vorrei che le mie labbra sembrassero molto più giovane …
e di non arrabbiarti, quando metto le mani agli occhi, per troppa luce
che viene dal tuo cuore
vorrei che vivessimo noi in noi stessi, e non in qualcun altro
di non farmi alcuna critica
che io do per terra le ceneri
che non sono più come una volta
si … tu no, tu non hai alcun difetto, guarda, vorrei che tu sia cosi come sei,
e
.

Image
ştiu că am multe defecte, ştiu că este târziu să le schimb
măcar încerc să fiu cât mai mult eu, fără nimb…
să nu te invadeze visurile mele bizare
aş vrea să-mi faci cafele cum doar tu ştii, necesar de amare…
şi să nu mai spunem niciun cuvânt din complezenţă
aş vrea să ţi se pară buzele mele mult mai tinere…
şi să nu te superi când pun mâna la ochi, de prea multă lumină
care vine dinspre inima ta
aş vrea  să trăim noi în noi şi nu în altcineva
să nu ne facem niciun reproş
că dau scrumul pe jos
că nu mai sunt sunt cum am fost
că tu…  tu nu ai niciun cusur, uite, doar să fii

şi …

 

Anunțuri

37 de gânduri despre „endless poem / poesia senza fine / poem interminabil

      1. Nu este vorba despre a scoate ochii, dar cred că noi, oamenii, avem nevoie să comunicăm ceea ce ne deranjează la un moment dat. Vorbind despre, comunicând autentic, ceea ce ne deranjează nu rămâne blocat în noi, reprimat, cauzând apoi resentimente și alte reprimări, ci permitem relației dintre noi să existe. Altfel, necomunicând adică, relațiile se rup, ducând însă după noi resentimentele.
        Mă întreb de ce ai simțit nevoia să adaugi după o oră încă un comentariu?

        Apreciază

      2. îmi cer scuze pentru al doilea comentariu ce pare pieziş, sunt bucuros când sunt corectat, deoarece sunt un neatent şi un distrat…
        – chiar te rog, dacă vrei, ori de câte ori vezi erori, să-mi spui…
        – nevoia simţită? – exact ceea ce spui, „avem nevoie să comunicăm ceea ce ne deranjează la un moment dat. Vorbind despre, comunicând autentic, ceea ce ne deranjează nu rămâne blocat în noi, reprimat, cauzând apoi resentimente și alte reprimări, ci permitem relației dintre noi să existe.”…
        – înseamnă că „m-a deranjat”, apoi mi-a trecut, faptul că nu mi-ai spus şi erorile… uite, poţi şi pe valmar34@yahoo.it
        – mulţumesc şi din nou scuze, sunt un aiurit…!

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s