inert

trilingual text

a particle of cold
slips deep in my bones, gelatinous

I take a handful of letters, all that I have, I sort them a pile
in the middle of the room, like the gypsies,
I find it hard to turn them, blowing, rummage with trembling fingers
I did, I managed

I managed a hell, all the heat and smoke goes up rapidly at
the girl with the eyes of wax
She smiles now, drunk of verses…
I still tremble
to scatter the ashes and then I you gather again
I wrap myself in them, maybe I’ll dream a phoenix and
nothing, that particle fled, taking with him the bones, dreams

The girl-smile-perpetual
yellowed, from a photo, it tells me that will be from now on… just so

(foto de Stanislav Aristov)

una particella di freddo
scivola in profondità nelle ossa, gelatinosa

prendo una manciata di lettere, tutto ciò che ho, le ammucchio
nel mezzo della stanza, come fanno gli zingari,
faccio fatica per accenderle soffiando, rovistarle con le dita tremanti
sono riuscito, sono riuscito

Riuscii un cavolo, fumo e tutto il calore vanno rapidamente su
la ragazza con gli occhi di cera
Lei sorride ora, ubriaca di versi…
a me rimane a tremare
cospargo le ceneri e poi le faccio una radunata
mi avvolgo in loro, forse mi sognerò una fenice e
niente, quella particella è scappata, portando con sé le ossa, i sogni

la ragazza-sorriso-perpetuo
ingiallita in una foto, mi dice che d’adesso in poi soltanto cosi sarà

o particulă de frig
lunecă adânc în oase gelatinoase

iau un pumn de litere, atât mai am, le așez grămăjoară
în mijlocul camerei, ca țiganii,
mă chinui să le aprind, suflu , scormonesc cu degetele tremurând
am reușit, am reușit

am reușit pe naiba, fumul și toată căldura urcă iute în sus
la fata cu ochii de ceară
ea surâde acum, beată de vers…
mie îmi rămâne să tremur
împrăștii cenușile și apoi le readun
învelindu-mă în ele de-o să mă visez pasăre phoenix și…
nimic, particula a plecat, luând cu ea oasele, visele

fata-surâs-perpetuu
dintr-o poză înmaronită îmi spune că așa va fi de acum