It got to me – mi ha raggiunto – m-a ajuns

Trilingual text

I got to be ashamed of feeling good
I reached a day when I realized that I imperatively need everything that I unlearned
And that everything that I presumably know… is useless
I reached a day when I rejoiced solely for being part of an extremely lively world…
Or the day has reached me?.. – please, do not touch the nights…!
Whatever might come, I choose to be honest, do not skin the mirrors In which I see myself as two
Don’t take this smile I smile either, just to play it on the stock exchange
It’s free, it came from love and it is because
In this way I share my happiness with you, even with all the risks involved
The fill of an emptiness of self in whose place, like in a place of light,
you already existed, got to me
Forgive my infatuations and the pure red, the absences and the helplessness
Through loving you, I can never be above you, nor too different
The period that the coma turns into a tear Of childish joy, immeasurably beautiful
Just like you, got to me…

ho raggiunto il giorno in cui devo vergognarmi per che
sto bene
Ho raggiunto il giorno in cui mi sono reso conto che
ho bisogno imperativamente di tutto quello che ho disimparato
E che tutto ciò che io presumibilmente lo so … è inutile
Ho raggiunto il giorno in cui ho gioito solo per essere parte di un mondo estremamente vivo…
mi ha raggiunto il giorno o io a lui? … – le notti, per favore, non le toccate…!
.
Qualunque cosa potrebbe venire, io scelgo d’essere onesto, non mi scuoiati gli specchi in cui mi vedo in voi
non mi prendete questo sorriso per giocarlo nelle borse,
è gratis, è dall’amore, è perché
così condivido la mia felicità, anche con i rischi necessari…
mi ha raggiunto la pienezza di un vuoto di sé al posto di qui, come nella luce,
voi eravate già
.
Perdonate la mia vanità e l’arrossire, assenze e le impotenze
amarvi non posso essere mai superiore a voi, nè troppo diverso,
ho raggiunto quel punto dove… virgola lo trasforma in una lacrima
di gioia infantile, infinitamente bella
come voi

am ajuns ziua să-mi fie ruşine că
mi-e bine
am ajuns ziua să-mi dau seama că tot ce-am neînvăţat
îmi trebuie imperios
iar ceea ce, prezumtiv, ştiu… este inutil
am ajuns ziua să mă bucur doar pentru că sunt într-o lume al naibii
de vie…
sau m-a ajuns ziua?… – nopţile, vă rog, nu le atingeţi…!
.
fie orice-ar fi, aleg să vă fiu sincer, nu-mi jupuiţi oglinzile
în care mă văd voi
nici nu-mi luaţi acest surâs jucându-l voi la bursă
este gratis, este din iubire, este pentru că
astfel împărtăşesc fericirea mea cu voi, chiar cu riscurile de rigoare
m-a ajuns plinul unui gol de sine în locul căruia, ca într-un loc de lumină
voi existaţi deja
.
iertaţi-mi infatuări şi roşul curat, absenţele şi neputinţele
iubindu-vă nu pot fi niciodată mai presus ca voi, nici prea diferit
m-a ajuns punctul căruia virgula îl preface în lacrimă
de bucurie copilăroasă, nemăsurat de frumoasă
ca voi