something is left untold – qualcosa è lasciato indicibile – ceva nu ni se spune

trilingual post, the english version by Mihaela Jahn

Don’t build more hopes than you can carry
Nor more wounds than your poor frame can bear
People are born at a speed of a hundred per second
And your Death won’t be recorded in the coroner’s report
As your parents are in your birth certificate
Life is eternal solely through others, you were taught to measure it in deeds grand by all means,
Because only you matter, you have to leave a mark for the future… you have to become eternal in the memory of those to come after you?
The history glorifies the bad ones more, according to the winner’s rule and it makes sense that they programed you somehow
Through the power of example, do as much evil as you can…
.
Something is left untold, the paradise is lost for us
Hell has its borders marked with living bones and who cares anymore
Triumph stinks of temporary survival
Disgust is vanguard philosophy, the stereotype being the common denominator
Astrologers and sages are predicting fashion lines for the season of hope
Forcing hope to march against the entire global arsenal
Love, not sex, perpetuates increasingly altered species
Love, like a plague, like an outbreak of an infectious disease, an electro-chemical war, medal….
Where are nowadays, the first lovers?
.
Indifference, through its round-like-a-zero nature
Doesn’t laugh at us, it doesn’t cry for us, it’s natural, no makeup on
Indifference leaves us the necessary time to become experts, destiny specialists
We think that if there is a here, then it must exist as a condition of a there (beyond)…
The only certitude we are left with is the beginning of the moment
Something is left untold, for instance, if the apple was not only tasted or
If the core is all that we have left
If nothingness begins or ends with each breath we take
If the future didn’t already happen before…

Non costruite delle speranze più di quanto si può portare
Né più ferite che il tuo povero corpo può sopportare
Le persone nascono con una velocità di centinaia di migliaia al secondo
E la tua Morte non sarà registrata nel rapporto medico legale
come i tuoi genitori nel certificato di nascita
La vita è eterna solo attraverso gli altri, ti è stato insegnato a misurarla con i grandi fatti, con ogni mezzo,
Perché solo tu conti, che deve lasciare un segno per il futuro… deve diventare eterno nella memoria di quelli che verranno dopo di te?
La storia esalta di più i cattivi, regola del vincitore, e ti hanno programmato in qualche modo,
attraverso il potere del esempio, per fare tanto male quanto si può …
.
Qualcosa è lasciato indicibile, il paradiso è perduto per noi
L’inferno ha i suoi confini segnati con le ossa vivi e a chi se ne frega più?
il trionfo puzza di sopravvivenza temporanea
il disgusto è la filosofia di avanguardia, lo stereotipo è il denominatore comune
Astrologi e saggi predicono collezioni moda stagionali per la Speranza
forzandola di marciare con l’intero arsenale globale contro se stessa
L’amore, non il sesso, perpetua le specie sempre più alterati
L’amore, come una piaga, come un focolaio di una malattia infettiva, una guerra elettro-chimica, una medaglia….
Dove sono oggi, i primi amanti?
.
L’indifferenza, attraverso la sua natura tonda come un zero
non ride di noi, non piange per noi, è naturale, senza trucco
L’indifferenza non ci lascia il tempo necessario per diventare esperti, specialisti del destino
Noi pensiamo che se c’è un qui, allora deve esistere come condizione di un al di là…
L’unica certezza che ci rimane è solo l’inizio del momento
Qualcosa è lasciato indicibile, per esempio, se la mela è stata solo assaggiata o
il suo torsolo è tutto ciò che ci è rimasto…
Se il nulla inizia e termina con ogni respiro che l’ho faciamo
Se il futuro è già successo prima…

să nu-ți faci iluzii mai multe decât poți duce
nici răni mai multe decât biata ta alcătuire
se nasc oameni cu o viteză de sute de mii pe secundă
și moartea ta nu va fi trecută în certificatul medico-legal
precum părinții în cel de naștere
viața este eternă numai prin alții, ai fost educat s-o măsori în fapte musai mărețe,
că doar tu contezi, să lași viitorului unui semn… să devii etern în memoria urmașilor?
istoria glorifică răii mai mult, pe regula învingătorului și, logic, te-au setat cumva,
instigând prin modele impuse, să faci astfel cât mai mult rău…
.
ceva nu ni se spune, paradisul pierdut e în noi,
iadul își are perimetrul trasat cu oase încă vii, și cui îi mai pasă
triumful are iz de supraviețuire provizorie
lehamitea-i filozofie de avangardă, stereotipul e bunul comun
sacerdoții și astrologii prezic colecții vestimentare de sezon speranței
silind-o să defileze cu întreg arsenalul planetar împotrivă-i
iubirea, nu sexul, perpetuează specii din ce în modificate
iubirea, ca o plagă, ca o epidemie, război electro-chimic, medalie..
unde-s astăzi amanții dintâi?
.
indiferența, prin firea ei rotundă ca un zero
nu râde de noi, nu plânge de noi, este naturală, nefardată
nu ne dă timpul necesar să devenim experți, specialiști în destin
credem că dacă există un aici este o condiție unui dincolo…
certitudine unică ne rămâne doar începutul din clipă
ceva nu ni se spune, de exemplu, dacă mărul a fost doar gustat sau
cotorul este tot ce ne-a rămas
dacă nimicul începe sau se termină cu fiecare respirație
dacă viitorul nu cumva a mai fost