obsolete eternities… or proverbs of low-frequency

Trilingual text: English, Italian and Romanian

The struggle for the Progress has become a tradition, a conservatism, in the name of progress must lay down its weapons…
The Nonsense that produce stupor become works of art, therefore, the endeavor to amaze is a chore of idiots!…
The ideas are the sweat of mind and still do not manufactures antiperspirants about it, just you take in a mockery a brain awake until the annihilation…
Ah, the smell of the night: seeds bursting, coagulated blood and fire young, placentas still wet and the eyes burned in the short circuiting of insomnia…
In what waters bathe themselves the angels!… Tears of gratitude and compassion, then it rains and our wheat is going to sprout again…
All living beings in the universe have in common the pain, the struggle and the fall in absolute…
God has feelings, and so even the whims / God is without feelings, so it is unborn, undying, and indifferent to our sins or virtues…
My body is a coffin, my room is a coffin, the city, the planet, and my freedom is the freedom to stroll the coffins through coffins, behold the feeling of Matryoshka…
The school does nothing more than erases the memory of childhood, the first wonder of the world really alive, and puts them in their place the obedience and unnecessary hopelessness, forming the soldier of himself against himself…
I woke up this morning ravaged of desolation that I’m still here, that the Earth is still under my soles; sleep is the only freedom or an exercise of death

L’eternità obsoleta o Proverbi a bassa frequenza
La lotta per il progresso è diventata una tradizione, un conservatorismo, in nome del progresso deve deporre le armi !…
Sciocchezze che producono stupore diventano opere d’arte, quindi, sforzarsi di stupire è lo sgobbone degli idioti!…
Le idee sono il sudore della mente e ancora non si fabbricano degli antitraspiranti al riguardo, semplicemente si prende a beffe il cervello sveglio… fino a sopprimerlo…
Ecco l’odore della notte: semi scoppiando, sangue coagulato e fuoco giovane, placente ancora umide e le palpebre bruciate nel cortocircuito dell’insonnia…
Che acque bagna gli angeli !… Lacrime di gratitudine e compassione, poi piove e il nostro grano sta per germogliare ancora…
Tutti gli esseri viventi nell’universo hanno in comune il dolore, la lotta e il cadere in assoluto…
Dio ha sentimenti, e quindi, anche dei capricci / Dio è senza sentimenti, per cui è non-nato, immortale, indifferente ai nostri peccati o virtù…
Il mio corpo è una bara, la mia camera è una bara, la città, il pianeta, la mia libertà è quella a camminare le bare nelle bare, ecco la sensazione di matrioska …
La scuola non fa altroché cancella il ricordo dell’infanzia, la prima meraviglia, il mondo veramente vivo, e mette nel loro posto l’obbedienza e inutili disperazioni, formando il soldato del sé contro se stesso…
Mi sono svegliato stamattina devastato della desolazione che io sono ancora qui, che la Terra si trova ancora sotto le mie suole, il sonno è l’unica libertà o un esercizio della morte…

Veșnicii demodate sau Proverbe de joasă frecvență
Lupta pentru progres a devenit o tradiție, un conservatorism, deci, în numele progresului, să depunem armele!…
Inepțiile care produc stupoare devin opere de artă, așadar, strădania de a uimi este corvoada idioților!…
Ideile sunt sudoarea minții și încă nu s-a fabricat antisudorific în acest sens, pur și simplu se ia în derâdere creierul viu până la anihilare…
Iată mirosul nopții: semințe plesnind, sânge coagulat și foc tânăr, placente încă jilave și pleoape arse în scurtcircuitul nesomnului…
În ce ape se scaldă îngerii!… lacrimi de mulțumire și compasiune, apoi plouă și grâul nostru iarăși încolțește…
Tot ce este viu în Univers are ca numitor comun durerea, zbaterea și căderea în absolut…
Dumnezeu are sentimente, deci și capricii / Nu are sentimente, deci este nenăscut, nemuritor, nepăsător față de păcatele sau virtuțile noastre…
Trupul meu este un sicriu, camera mea este un sicriu, orașul, planeta… libertatea mea este aceea de a plimba sicriele prin sicrie, iată sentimentul de matrioșca…
Școala nu face altceva decât șterge memoria copilăriei, primele mirări, lumea cu adevărat vie și pune în locul acestora obediența și disperările inutile, formând soldatul sinelui contra sieși…
M-am trezit în această dimineață răvășit de dezolarea că mă aflu încă aici, că Pământul stă încă sub tălpile mele, somnul este unica libertate reală sau exercițiul morții…