Pornind de la un text oarecare, publicat astăzi pe un profil oarecare de Facebook, a țâșnit un comentariu care a atras atenția. Mai întâi textul cu pricina:
tânjire
pentru fiecare dintre noi
acolo
într-o mică biserică din sat
ori de cartier
nou-nouță o lumânare
tânjește să fie aprinsă
de la inima noastră
și cu ochi de copil
să-i ocrotim flacăra
până la capăt
Iată și comentariul lui Nicolae Tudor, un tablou care exprimă Paștele anului 2020 și nu doar atât:
”Da, am dorit să rezist somnului până la miezul nopții și să aștept la poartă un voluntar trimis de biserica satului cu lumina.
Am adormit, dar, la un moment dat m-am trezit brusc auzind dinspre stradă „Hristos a inviaaat…”. Am sărit în sus, am luat lumânarea cumpărată de la biserică și am alergat la stradă să prind …alaiul.
Nu știam de unde se aude, că nu vedeam nimic. Poate a dat drumul vecina-religioasă la „trinitas” și ascultă slujba de înviere… Deschid poarta și privesc la în curte: …liniște.
Parcă se aude din partea cealaltă, poate alaiul este în curtea celuilalt vecin! Soția îmi aduce un hanorac, să nu mă prindă frigul. În lungul străzii, în depărtare zăresc un grup pe mijlocul străzii care se îndepărta încet.
Merg spre ei să iau lumină, îmi zic. Și grăbesc pasul. Ei mă văd și parcă grăbesc și ei pasul. Alerg. Ei o iau pe un gang. Îi strig: „Aveți lumină? vreau și eu lumină!”
Se dumiresc cine sunt, mă înconjoară joviali și… CITEȘTE INTEGRAL PE VOCATIV PLUS
valeriu dg barbu 