A ball of red wool with a yarn out of it

Your silence

trilingual text: english, italian and romanian

In every sound melts a bit of poor embodiment of your lips
Diminished it, spinning as a skein…
Their kiss charging the whole song
Especially one that is not for the ears.
Why are there two songs simultaneously in your body.
The one that enters as a mystery, the other waving out like an aura…
Your silence is the nest for a dream in that I kiss you from remoteness

Image

tuo silenzio
Ogni suono scioglie un po’ della tua povera composizione alle tue labbra
L’ha diminuì, come sfilerebbe un gomitolo…
Il loro bacio ricarica l’intero brano
Soprattutto quello che non è per le orecchie.
Perché ci sono due canzoni contemporaneamente nel tuo corpo.
Uno entra come un mistero, l’altro sventola fuori come un’aura.
Il tuo silenzio è il nido per il sogno in cui ti bacio a distanza.

Image

Tăcerea ta
fiecare sunet desface un pic din biata alcătuire a buzelor tale
și-o împuținează, cum s-ar depăna un ghem…
atingerea lor reîncarcă muzica, mai ales aceasta
care nu-i destinată urechilor
în trupul tău sunt simultan două cântece
unul pătrunde ca o taină, celălalt se răsfiră ca o aură
iar tăcerea ta, tăcerea ta este așternutul visului în care te sărut departe

a1

So beautiful…

trilingual text: english, italian and romanian

The history of the world, paintings stacked, the canvases are gathering over…
The colors dissolve into the depths of the earliest depictions…
The music of the world, one song, the echoes have wars between them … continuously…
The spirit of the world, a cross crucify other cross, the shadows are shadows crosses
Who would know if only humans are atheists? …
The chemistry of the world, some substances irreconcilable and a dented crucible,
where neither of us is written in the periodic table…
The words of world, a means for the fight, of speculations, deceits…
when really, life itself would be enough, the silence and the juice of the facts…
The art of the world, alleged art is nothing but a praise to the instincts
when in the mirrors we could say, smiling playful, “Look how beautiful I suffer”

Image

Così bello…
La storia del mondo, quadri accatastati, le tele si addensano eccessivo…
I colori si dissolvono in profondità delle prime raffigurazioni…
La musica del mondo, una sola canzone, gli echi portano guerre continue…
Lo spirito del mondo, una croce crocifiggere altra croce, le ombre fanno ombre croci
Chi saprebbe se solo gli esseri umani sono atei? …
La chimica del mondo, alcune sostanze irreconciliabili e un crogiolo ammaccato,
dove né io né te sta messo nella tavola periodica …
Le parole del mondo, un mezzo per la lotta, speculazioni, l’inganno …
Quando in realtà, alla vita basterebbe sé stessa, il silenzio e il mosto dei fatti…
L’arte del mondo, presunta arte non è altro chè una lode agli istinti
quando negli specchi potevamo dire, sorridendo giocoso: “Guarda chè bello soffro”

Image

Cât de frumos…
Istoria lumii, picturi suprapuse, pânza se-ngroașă excesiv…
culorile se dizolvă în adâncurile primei reprezentări…
Muzica lumii, un singur cântec, ecourile duc între ele continuu războaie…
Duhul lumii, o cruce răstignind altă cruce, umbrele își tot fac umbre-cruci
Cine ar putea ști dacă numai oamenii sunt sau nu atei?…
Chimia lumii, câteva substanțe ireconciliabile și un creuzet ciobit,
unde nici tu, nici eu, nu suntem trecuți pe Tabela lui Mendeleev…
Cuvintele lumii, mijloc de ceartă, de speculă, de amăgire…
când, de fapt, vieții îi este de ajuns sieși, tăcerea și mustul zbaterii…
Arta lumii, presupusa artă nu-i altceva decât o laudă instinctelor
când în oglinzi am putea spune zâmbind șăgalnic: ”uite cât de frumos sufăr”

a4b

last minute

trilingual text: english, italian and romanian

The sky is a blank receipt, you and I – the opinions,
Phosphorescent secretions wrong fluidize the bones of the earth
The decor has gewgaws illusions of luxury
The Death we establish our pedigree and postpone us with ironic generosity
The primordial love has designed us precarious, hastily, the birds with a wing,
Our love is a love of second hand; we take in the arms that happen, at random
the expiry date has passed, in the birthday that is celebrated every year as a defiance…
The receipt folds it and hide it at the breast, no love is free
no opinion soluble, no bone without a dog of the earth on the prowl
the illusions are always hungry – opens your arms, it’s up to you…

Image

Il cielo è una ricevuta in bianco, tu ed io pareri,
Secrezioni fosforescenti fluidizzano storto le ossa della terra
Il decoro ha gingilli le illusioni di lusso
La morte ci stabilisce la nostra pedigree e ci rinvia con ironica generosità
L’amore primordiale ci ha disegnato precario, frettolosamente, uccelli con un’ala,
Il nostro amore è un amore di seconda mano, abbracciamo a caso quello che capita…
la data di scadenza è già passata, nel compleanno festeggiato ogni anno come una sfida …
La ricevuta ripiegala e mettila al seno, nessun amore è gratuito
nessun parere solubile, nessun osso senza un cane della terra in agguato
fantasma rimane sempre affamata – apre le braccia, tocca a te…

Image

ceru-i o chitanță în alb, tu și eu părere,
secreții fosforescente fluidizează șui oasele pământului
decoru-i înzorzonat cu năluci de rasă
Moartea ne stabilește pedigriul și ne amână cu ironică generozitate
iubirea primordială ne-a desenat precar, în pripă, păsări cu o singură aripă,
iubirea noastră-i iubire la secon’hand, luăm în brațe ce ne cade…
data de scadență deja a fost la ziua nașterii, sărbătorită anual ca o sfidare…
chitanța împăturește-o și pune-o la sân, nicio iubire nu-i gratis
nicio părere solubilă, niciun os fără un câine al pământului la pândă
năluca rămâne de fiecare dată flămândă – deschide brațele, tu urmezi…

Image

 

a1

the resurrection

trilingual text: english, italian and romanian

For the entire Christian world that celebrates Easter, for all mankind, for those born in this moment and for those who have left us for good, I wish you with all my heart: the resurrection of love, of peace, of tolerance and forgiveness … be blessed by their own aspirations and facts … but above all by the mercy of our Lord Jesus Christ

Image

Per l’intero mondo cristiano che celebra la Pasqua, per tutta l’umanità, per chi è nato proprio in questo momento e per quelli che ci hanno lasciato definitivamente, vi auguro con tutto il cuore, la risurrezione dell’amore, della pace, della tolleranza e del perdono … siate benedetti dalle proprie aspirazioni e i fatti … ma soprattutto dalla misericordia del nostro Signore Gesù Cristo …

Image

Pentru întregul univers creștin care prăznuiește Sfintele Sărbători Pascale, pentru întreaga umanitate, pentru cel născut chiar în acest moment și pentru cel care a plecat definitiv, vă doresc din toată inima Învierea iubirii, păcii, toleranței și iertării… fiți binecuvântați prin propriile voastre aspirații și fapte… dar mai ales de mila Domnului nostru Iisus Hristos…

a2

The sower…

  trilingual text: english, italian and romanian

The one that cut the umbilical cord of the Man Sky,
The one who embroiled the mirrors, with the purpose of making him look flaunty,
The one that plucked the heart of the Earth and put it on the weighing machine,
The one who admonished the crowd to search its happiness
The one who put the equal sign not only after one plus one, but also between one and between
The one that dispised for the first time a tear
Dibbled into the man the loneliness

a3Il seminatore… 
Chi ha tagliato il cordone ombelicale al Cielo dall’uomo
Chi ha esortato gli specchi di mostrarlo altezzoso
Chi strappò il cuore della terra e lo mise sulla bilancia
Chi ha esortato la folla a cercarsi la felicità
Chi ha messo il segno di parità non solo dopo l’uno più uno, ma anche tra loro…
Chi ha disprezzato per la prima volta una lacrima
Ha seminato solitudine nell’uomo

a1Semănătorul…
Cine a tăiat cordonul ombilical al Cerului de om
Cine a învrăjbit oglinzile să îl arate trufaș
Cine a smuls inima pământului și a pus-o pe cântar
Cine a îndemnat gloata să-și caute fericirile
Cine a pus semnul egal nu doar după unu plus unu ci și între…
Cine a disprețuit întâia oară o lacrimă
A sădit in om singurătatea

a1

Exercise of survival

            trilingual text: english, italian and romanian

I’m a train toward nowhere, from his window the trees run in circles…
The sky is cellophane; people grow fresh loaves for Death…
Something vertical… cuts me and splits me, the centrifuge of the dial squeeze the butter from the fixed hours.
Somewhere a vulture looks at me sideways …the waters applaud the spectacle of the salt
The fire goes away within him lost
For what I have come so late, when nothing is more alive that spasm of
a leaf detached from me, broken from the train on the glass tracks?
The Earth, asphyxiated in a bag from a dime, groaning muffled my name…
Only Death chew bored loafs and spin whirligig the batty dial.
This confusion of the words swirl absorbs me and nowhere begins and ends here.
My years big, my year’s small, twisted trees pulled into planks…
You do not look at me through the window, because the eyes could overtake me
As a clandestine sleep as a final feast …turn the page, beyond is waiting for you the sublime…
your own illusion, your pity of parade, your love a pledge for an apparent success
when you do not recognize in the mirror an impetuous loaf -
How many trains go by, no longer worthwhile to we draw the stations, advertising on bags by a dime
We have commons only the trees that run in a circle and
we will not be able to divide them equally… break here the page, do not turn it over, I’m a train or anything
that does not matter; it will not matter, in the economy of the dial I am out of your mind
who cares of this page, who cares of a pen…?

Image

Esercizio di sopravvivenza
Sono un treno verso il nulla, dalla sua finestra gli alberi corrono in cerchio… 
Il cielo è di cellophane, la gente cresce fresche pagnotte per la Morte… 
Qualcosa verticale mi taglia e mi divide, la centrifuga del quadrante sprema il burro dalle ore fisse. 
Da qualche parte un avvoltoio mi guarda di traverso… le acque applaudono spettacolo del sale. 
Il fuoco va via smarrito in se stesso 
Per che cosa sono venuto qui così tardi quando niente è più vivo dello spasmo di 
una foglia distaccata da me, spezzata dal treno sui binari di vetro?
La Terra è asfissiata in una borsa di cellophane in cui geme smorzato il mio nome… 
Solo la Morte mastica annoiata il pane e gira la giostra del quadrante contorto. 
Questo stato confusionale delle parole turbinio mi assorbe e il nulla inizia e finisce qui. 
I miei anni grandi, i miei anni piccoli, alberi contorti diventati tavole… 
Tu non guardarmi dalla finestra, perché gli occhi potrebbero superarmi 
come un sonno clandestino, come un festino finale… volta pagina, al di là ti aspetta il sublime…
la tua illusione, la tua pietà di parata, il tuo amore pegno per un apparente successo 
quando non ti riconosce lo specchio, un’impetuosa pagnotta - 
Quanti treni passano, non vale la pena disegnare delle stazioni, pubblicità sulle borse di un centesimo. 
Abbiamo beni comuni soltanto gli alberi che corrono in un cerchio e 
non saremo capaci dividerli ugualmente …rompi qui la pagina, non voltarla più, sono un treno o qualsiasi cosa 
che non importa, non importerà, nell’economia del quadrante sono un fuori di testa 
chi se ne frega di questa pagina, chi se ne frega della penna

Image
Exercițiu de supraviețuire…
Sunt un tren spre nicăieri, la geamul lui copacii aleargă în cerc…
Ceru-i de celofan, oamenii cresc franzele proaspete Morții…
Ceva vertical mă taie și mă împarte, centrifuga cadranului scoate untul din orele fixe.
De undeva un vultur mă pândește chiorâș… spectacolul sării aplaudă apele,
focul pleacă în sine spășit și
la ce-am mai venit așa de târziu când nu mai e viu decât spasmul
unei frunze desprinse din mine, călcate de tren pe șine de sticlă?
Pământul, asfixiat în punga aceasta de un leu, geme înfundat numele meu…
Doar moartea clefăie plictisită franzele și învârte titirezul cadranului șui.
Această stare confuză cu vorbe vârtej mă soarbe și nicăieri începe și se termină aici.
Anii mei mari, anii mei mici, sunt copacii contorsionați, trași în scânduri…
Tu nu mă privi prin geamul acesta, fiindcă privirea ar putea lua-o înaintea mea
ca un somn clandestin, ca un ultim festin… dă pagina, dincolo te așteaptă sublimul…
propriul tău iluzionism, mila ta de paradă, iubirea ta amanet pentr-un succes aparent
când nu te recunoști în oglinzi franzela impetuoasă –
La câte trenuri trec nici nu mai merită gări desenate, reclame pe pungi de un leu,
singurele bunuri comune ne sunt copacii care alearga în cerc și
nu-i vom putea împârți niciodată egal… rupe pagina, nu o mai da, sunt un tren și orice altceva
ce nu a contat, nu va conta, în economia cadranului sunt sărit de pe fix
doară-te-n coală, doară-mă-n pix

writing, poetry, poems, lyrics, remedy of soul,

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 20,496 other followers

%d bloggers like this: