poste restante

© valeriu barbu, 3lingual post

as a letter unanswered
the instant it insinuates between the imaginary pains
just because only the longing is a wound that can live on their own
who has not crossed the longing with barefoot heart
will leave from this world with his burden
to everyone is given the ability to tame the fears and distances
to nobody also the absences
so do not ask who sent to you the instant, you answer somehow

fermoposta
come una lettera senza risposta
l’attimo s’insinua tra i dolori immaginari
perché solo la nostalgia è una ferita che può vivere per conto suo
chi non ha attraversato la nostalgia con il cuore scalzo
partirà da questo mondo con il suo fardello
a chiunque è dato la capacita di domare le paure e le distanze
a nessuno anche le assenze
quindi, non chiedi chi ti ha inviato l’attimo, risponde in qualche modo

post restant
ca o scrisoare fără răspuns
se prelinge clipa printre durerile închipuite
fiindcă numai dorul este o rană care poate trăi pe cont propriu
cine nu a străbătut dorul cu inima desculță
va pleca din lumea aceasta cu povara lui
oricui îi este dată însușirea să domesticească spaime și depărtări
nimănui și absențele
așa că, nu întreba cine ți-a trimis clipa, răspunde-i cumva