Come here

Trilingual text: English, Italian and Romanian languages

in the skin taut until to Alpha Centauri
in the nerves twisted on his neck as a rope at the cleat
in the bones that not liking it earth, let alone of Death
in the inability to fly even with wings
in the waters troubled from that it springs the glassy lights
in the fogs so deep that you suspect is definitive
in the cells, on their own, warring with the gods
in the ordinary of a boredom, taken as a virtue
in the hunger for another hungry – where hunger has plural
in the childhood of a sob, looking to the Creator, with the unacknowledged fear
finally
come here, and then ask me to be polite to you, with you one of the mirrors
the enumeration this here is pointed with finger sharp as a scalpel
you will not come, I know, you want to be the frame, you want to be the elected, you a cleat, I a pariah

vieni qui
nella pelle tesa fino ad Alpha Centauri
nei nervi intrecciati sul collo come una corda al tacchetto
nelle ossa che non sono gradite la terra, per non parlare della Morte
nell’impossibilità di volare anche con le ali
nelle acque agitate da cui scaturiscono le luci vetrose
nelle nebbie così profonde che si sospetta a essere definitivo
nelle cellule, per conto proprio, in guerra con gli dei
nell’ordinario di una noia, presa come una virtù
nella fame per un’altra fame – dove la fame ha plurale
nell’infanzia di un singhiozzo guardando al Creatore, con la paura inconfessata
infine
vieni qui, e poi chiedimi di essere gentile con te, con te quello degli specchi
l’enumerazione questo qui è puntato con il dito tagliente come un bisturi
tu non verrai, lo so, vuoi essere il telaio, vuoi essere l’eletto, tu un tacchetto, io uno paria

Vino aici
în pielea întinsă până în Alpha Centauri
în nervii răsuciți după gât ca o funie la par
în oasele care nu sunt pe gustul pământului, darămite al morții
în neputința de a zbura chiar și cu aripi
în apele tulburi din care izvorăsc lumini sticloase
în cețuri atât de adânci încât le-ai bănui definitive
în celulele pe cont propriu războindu-se cu zeii
în cotidianitatea unei lehamite dusă până la virtute
în foamea de o altă foame – unde foamea are plural
în copilăria unui sughiț privind Creatorul cu neștiută spaimă
în fine
vino și apoi cere-mi să fiu politicos cu tine, cu acel tine al oglinzilor în care
înșiruirea aceasta aici este arătată cu degetul ascuțit ca un bisturiu
nu vii, știam, vrei să fii rama, vrei să fii alesul, tu parul, eu paria