Anti If by Kostas Varnalis versus If by Rudyard Kipling

trilingual text: english, italian and romanian

If you can fool yourself when someone else hits you,
Pretending him a wise man and never you blame him;
If you dont trust nobody and no ones trusting you,
Forgive your sin is easy, but never others sins.

If you respite the evil no single moment and
You lie louder and louder when other people lie;
If youre enjoying hitting the love with hate and though
Pretend to have a wise and even saint good side.

If you move like a worm and never fly with dreams,
And interest is always up to your highest aim;
If you leave the defeated for the winner all times,
Though both of them betraying is your standing desire.

If you can gain a thousand for every little gift
And mother land to play at cards is not a heavy act;
If you dont pay a penny as duty you have made,
As for being you paid is always right and fair.

If you can urge your thinking and heart and even nerves,
Ill old all them to make some new and evil acts;
And indecision bowing low deserves from you as serve,
When all bawl Forward! youre the only crying Back!.

If you reject the evil no single time or plot
And in its shadow feel like in a saint life tree shade;
Yours will be whole Earth and all its gifts and mines,
You’ll be the first of masters, but never MAN, be sure!

Anti se

Se tu sai fare finta di nulla quando gli altri
ti fanno l’occhiolino, e ti accusano tutti;
se tu non credi a niente e gli altri non a te;
se perdoni a te stesso tutto, ma niente agli altri;

se non esiti quando ti accingi a far del male,
e più bugie ti dicono, più tu ne dici in cambio;
se godi nell’odiare anche chi non ti odia
e fai sempre il perfetto, quello che la sa lunga.

Se cammini col ventre e non fai sogni, mai,
e se sai tener conto solo del tuo interesse;
se pianti in asso il vinto e sempre balzi al fianco
del vincitore, e senza tema tradisci entrambi;

se ciò che dici e scrivi gli altri poi lo ripetono
per vero – per gabbare il popolino stolto;
se i tuoi atti e i tuoi detti il vento come fumo
li disperde all’inferno, e tu ne esci pulito.

Se ciò che hai guadagnato sai sempre incrementarlo
e sei pronto a giocarti la patria a testa o croce;
se rifiuti di rendere i tre soldi che devi
e trovi giusto solo di essere pagato;

se il tuo cuore, la mente, i nervi „nel peccato”
sono invecchiati, e ancora li spremi perché rendano;
se fai sempre l’ambiguo, ritto in piedi e chinato,
e quando gli altri „AVANTI!”, tu invece gridi „INDIETRO!”.

Se il tuo valore sdegna di parlare alla plebe,
e invece coi potenti ti pieghi in due, t’inchini;
se non tieni mai conto di amici e di nemici,
e fai finta di amarli, ma non ami nessuno;

se non perdi occasione di escogitare il male
e solo agendo il male la tua anima è serena,
è tua tutta la Terra con le sue meraviglie
e sarai un gran signore. Ma un uomo non sarai!

Anti – Dacă

De poţi să faci pe prostul când altul te repede –
făcând-o pe deşteptul nici cu-n cuvânt nu-l cerţi
De nu te-ncrezi în nimeni şi nimeni nu te crede
De-ţi poţi ierta păcatul care altora nu-l ierţi

De nu amâni o clipă un rău să-l împlineşti
Şi dacă minţi mai tare când alţii nu spun drept
De-ţi place în iubire cu ură să izbeşti
Şi totuşi iţi pui mască de sfânt şi de-nţelept

De te târăşti ca viermii şi-n visuri nu-ţi iei zborul
Şi numai interesul îl pui la rang de ţel
De părăseşti învinsul trecând cu-nvingătorul
Şi-i vinzi fără sfială, pe amândoi la fel

De rabzi să-ţi afli scrisul şi spusa tălmăcite
drept adevăr, să-nşele mulţimea oarbă, şi
când vorbele şi fapta în vânt ţi-s risipite
tu dându-le la naiba poţi altele scorni

De poţi să faci întruna dintr-un câştig o mie
şi patria pe-o carte s-o vinzi la primul semn
De nu-ţi plăteşti bănuţul luat ca datorie
dar tu să fii plătitul găseşti că-i drept şi demn

De poţi să-ţi storci gândul, inima şi nervii
îmbătrânite-n rele, să facă rele noi
şi sub nehotărâre, plecându-te ca servii
când toţi strigă “ ‘nainte!” …doar tu strigi “înapoi”

Dacă stând în mulţime te-mpăunezi semeţ
doar lângă cel puternic îngenunchezi slugarnic
şi pe duşmani sau prieteni, tratându-l cu dispreţ
te faci că ţii la dânşii dar îi înşeli amarnic

Dacă nu pierzi momentul să faci oriunde-un rău
si-n umbra lui ai linişti, ca-n umbra unui pom
al tău va fi Pământul cu tot prisosul său
vei fi-ntre Domni Întâiul – dar niciodată OM

If by Rudyard Kipling

If you can keep your head when all about you
Are losing theirs and blaming it on you,
If you can trust yourself when all men doubt you,
But make allowance for their doubting too;

If you can wait and not be tired by waiting,
Or being lied about, don’t deal in lies,
Or being hated, don’t give way to hating,
And yet don’t look too good, nor talk too wise:

If you can dream—and not make dreams your master;
If you can think—and not make thoughts your aim;
If you can meet with Triumph and Disaster
And treat those two impostors just the same;

If you can bear to hear the truth you’ve spoken
Twisted by knaves to make a trap for fools,
Or watch the things you gave your life to, broken,
And stoop and build ’em up with worn-out tools:

If you can make one heap of all your winnings
And risk it on one turn of pitch-and-toss,
And lose, and start again at your beginnings
And never breathe a word about your loss;

If you can force your heart and nerve and sinew
To serve your turn long after they are gone,
And so hold on when there is nothing in you
Except the Will which says to them: ‘Hold on!’

If you can talk with crowds and keep your virtue,
Or walk with Kings—nor lose the common touch,
If neither foes nor loving friends can hurt you,
If all men count with you, but none too much;

If you can fill the unforgiving minute
With sixty seconds’ worth of distance run,
Yours is the Earth and everything that’s in it,
And—which is more—you’ll be a Man, my son!

Se

Se riesci a non perdere la testa
quando tutti intorno a te la perdono dandotene la colpa;
se riesci ad aver fiducia in te stesso quando tutti dubitano di te,
ma tenendo nel giusto conto anche il loro dubitare;

se riesci ad aspettare senza spazientirti nell’attesa,
o essendo calunniato, a non rispondere con calunnie,
o essendo odiato, a non farti prendere dall’odio,
pur non mostrandoti troppo buono, né parlando troppo da saggio;

se riesci a sognare – e non fare dei sogni i tuoi padroni;
se riesci a pensare – e non fare dei pensieri il tuo scopo,
se riesci ad affrontare il successo e la sconfitta
e a trattare questi due impostori allo stesso modo;

se riesci a sopportare di sentire la verità che hai pronunciato
distorta da furfanti che ne fanno una trappola per gli ingenui;
o vedere le cose per cui hai dato la vita, distrutte,
e chinarti a ricostruirle con i tuoi strumenti ormai logori;

Se riesci a fare un gruzzolo di tutte le tue vincite
e a rischiarle in un sol colpo a testa o croce,
e perdere e ricominciare tutto dal principio
e non dire mai una parola sulla tua perdita;

se riesci a costringere cuore, tendini e nervi
a servire ai tuoi scopi benché ormai sfiniti da tempo,
e a tener duro quando niente più resta in te
tranne la Volontà che dice loro: „Tieni duro!”

se riesci a parlare alle folle e conservare la tua virtù,
o a passeggiare con i Re e non perdere il tuo fare ordinario,
se né i nemici né gli amici più cari possono ferirti,
se tutti gli uomini per te contano, ma nessuno troppo;

se riesci a colmare l’inesorabile minuto
e a dar valore ad ognuno dei suoi sessanta secondi,
tua è la Terra e tutto ciò che è in essa,
e − quel che più conta − tu sarai un Uomo, figlio mio!

Dacă

Dacă-ţi rămâne mintea când cei din jur şi-o pierd
şi fiindcă o ai te apasă cu vorbe care dor
Dacă mai crezi în tine când alţii nu mai cred
şi-i ierţi şi nu te superi de îndoiala lor

Dacă de aşteptare nu osteneşti nicicând
nici de minciuna goală nu-ţi clatini gândul drept
Dacă, izbit de ură, nu te răzbuni urând
Şi nu-ţi pui mască de sfânt sau înţelept

Dacă visezi şi visul stăpân tu nu ţi-l faci
Sau gândul, deşi judeci, nu-l faci ţel
Dacă-ncercând Triumful sau Dezastrul, taci
Şi poţi prin amândouă trecând, să fii la fel

Dacă înduri să afli cinstitul tău cuvânt
răstălmăcit, naivii să poarte în ispită
sau truda vieţii tale spulberată-n vânt
de poate iar s-o-nalţe unealta-ţi prea tocită

Dacă poţi strânge toate câştigurile tale
ca să le joci pe-o carte şi să le pierzi aşa
şi iarăşi de la capăt să-ncepi aceeaşi cale
fără să spui o vorbă de neizbânda ta

Dacă poţi gândul, nervii, inima să-i pui
să te slujească încă, peste puterea lor
deşi în trupul firav o altă forţă nu-i
afară de voinţa ce le impune spor

Dacă te vrea mulţimea, deşi n-ai linguşit
şi lângă şef tu umbli ca lângă un oarecare
dacă de răi sau prieteni nu poţi fi rănit
şi nu doar unul ci toţi îţi dau crezare

Dacă ajungi să umpli minutul trecător
cu şaizeci de clipe de veşnicii mereu
vei fi pe-ntreg Pământul deplin stăpânitor
dar mai presus de toate vei fi OM, copilul meu