So beautiful…

trilingual text: english, italian and romanian

The history of the world, paintings stacked, the canvases are gathering over…
The colors dissolve into the depths of the earliest depictions…
The music of the world, one song, the echoes have wars between them … continuously…
The spirit of the world, a cross crucify other cross, the shadows are shadows crosses
Who would know if only humans are atheists? …
The chemistry of the world, some substances irreconcilable and a dented crucible,
where neither of us is written in the periodic table…
The words of world, a means for the fight, of speculations, deceits…
when really, life itself would be enough, the silence and the juice of the facts…
The art of the world, alleged art is nothing but a praise to the instincts
when in the mirrors we could say, smiling playful, „Look how beautiful I suffer”

Così bello…
La storia del mondo, quadri accatastati, le tele si addensano eccessivo…
I colori si dissolvono in profondità delle prime raffigurazioni…
La musica del mondo, una sola canzone, gli echi portano guerre continue…
Lo spirito del mondo, una croce crocifiggere altra croce, le ombre fanno ombre croci
Chi saprebbe se solo gli esseri umani sono atei? …
La chimica del mondo, alcune sostanze irreconciliabili e un crogiolo ammaccato,
dove né io né te sta messo nella tavola periodica …
Le parole del mondo, un mezzo per la lotta, speculazioni, l’inganno …
Quando in realtà, alla vita basterebbe sé stessa, il silenzio e il mosto dei fatti…
L’arte del mondo, presunta arte non è altro chè una lode agli istinti
quando negli specchi potevamo dire, sorridendo giocoso: „Guarda chè bello soffro”

Cât de frumos…
Istoria lumii, picturi suprapuse, pânza se-ngroașă excesiv…
culorile se dizolvă în adâncurile primei reprezentări…
Muzica lumii, un singur cântec, ecourile duc între ele continuu războaie…
Duhul lumii, o cruce răstignind altă cruce, umbrele își tot fac umbre-cruci
Cine ar putea ști dacă numai oamenii sunt sau nu atei?…
Chimia lumii, câteva substanțe ireconciliabile și un creuzet ciobit,
unde nici tu, nici eu, nu suntem trecuți pe Tabela lui Mendeleev…
Cuvintele lumii, mijloc de ceartă, de speculă, de amăgire…
când, de fapt, vieții îi este de ajuns sieși, tăcerea și mustul zbaterii…
Arta lumii, presupusa artă nu-i altceva decât o laudă instinctelor
când în oglinzi am putea spune zâmbind șăgalnic: ”uite cât de frumos sufăr”