no longer hurts / Bad canvases…

trilingual text: english, italian and romanian

I present two texts written simultaneously at a distance of 1,200 km, without being spoken between us, for to see the empathy…

Vi presento due testi scritti simultaneamente a distanza di 1200 km, senza esserci parlati tra noi, per farvi vedere l’empatia…

Vă prezint doua texte scrise simultan la distanță de 1200 de km, fără a ne fi vorbit între noi, să observați empatia…

no longer hurts (text by Anca Potinteu)

The freedom to be ourselves costing us
Said the Marquis, with an equal voice
This is why God invented the rain
a huge tear that washes the makeup of the world
Without the mirrors we would know when we are us or
when we revolve cumbersome and slightly bent into the vast darkness from each?
I believe that happiness is an invention and love is a mask
a syringe with anesthetic for not feel that eventually opens the skin
doctors say that after … no longer hurts nothing

La libertà di essere se stessi ci costa
Disse il marchese con una voce uguale
Per questo Dio ha inventato la pioggia
un enorme lacrima che lava il trucco del mondo
Senza gli specchi sapremmo quando siamo noi o
quando gireremmo pesante e leggermente piegati nella vasta oscurità di ciascuno?
Credo che la felicità sia un’invenzione e l’amore è una maschera
una siringa con anestetico per non sentire che alla fine si apre la pelle
i medici dicono che dopo … non fa più male nulla

libertatea de a fi tu însuți costă
îmi spunea cu o voce egală marchizul
de aceea a inventat Dumnezeu ploaia
ca o lacrimă imensă ce spală fardul lumii
fără oglinzi am ști oare când suntem noi sau
când ne-nvârtim greoi și puțin aplecați în întunericul vast din fiecare?
eu cred că fericirea e o invenție și dragostea o mască
o seringă cu anestezic să nu simți pielea ce se deschide la sfârșit
doctorii spun că după …nu mai doare nimic

Bad canvases… (text by Valeriu DG Barbu)

The Death is leading us as if we were a fetish
Sometimes we escapes between the fingers and then
we say that we are lucky…
We look in the mirror and anoint us with so many cosmetics
We smile simulating the life
The life that we often seems elsewhere
And suddenly someone covers the mirrors

tele cattive…
La morte ci sta portando come se noi fossimo un feticcio
A volte ci scappa tra le dita e allora
diciamo che siamo fortunati…
Nello specchio ci guardiamo e ci ungiamo con così tante cosmesi
Sorridiamo simulando la vita
La vita che ci sembra spesso altrove
E improvvisamente qualcuno copre gli specchi

Pânze rele…
Moartea ține la noi ca la un fetiș
Ne mai scapă printre degete unori și atunci
Zicem că am avut noroc…
În oglinda ei ne privim și ne ungem cu atâtea cosmetice
Surâdem simulând viața
Viață care ne pare mai mereu altundeva
Și deodată cineva acoperă oglinzile