the absurd game

Trilingual post: English, Italian and Romanian languages

If the Sun does would not take sometimes a certain distance
would not snowing never
If he they would leave it expected… over white the full…
may be or come not may more, same, it would be ,,The later” accomplished
Thus, my lady,
the measure to things… not are we
we do not know to hold us the hands without hold hands…
we not know how us we whisper, because the whisper scream in us
we do not know to kiss us, we make it …almost
we do not know how to separate us, with joy typical of the those who love
we know, oh, how we know, to wait, wait and wait…
unspoken promises, baking torment , deliverance…
we know the deceit, and him also, know on we by memory,
If we could see the real distance between us
us we’ll be to snowing with wonder along the paths of meeting place
knowing full well what’s the longing
without we sit one placed each other’s seat
So, you’re a woman, I am a man
we fulfill the absurd game, Love… and…

Image

Se il Sole non prendesse una certa distanza
non nevicherebbe mai
Se si lasciasse troppo aspettato, al  ,,sovra pieno,, di bianco…
può allora non venire più, sarebbe ,,il tardi’’ già compiuto
Così, mia donna,
Le misure delle cose non li teniamo noi
Noi non sappiamo a tenerci per mano senza
tenerci per mano…
Noi non sappiamo neanche sussurrare, perché il sussurro grida in noi
Noi non sappiamo baciarci, lo facciamo …quasi
Noi non sappiamo come separarci, con gioia tipica
a quelli che proprio si amano
Sappiamo, oh, come lo sappiamo, aspettare, aspettare, aspettare…
promesse non dette, tormenti cotti, liberazioni…
Sappiamo L’inganno, e ci sappia anche lui a memoria, beh, pure ci diamo del tu…
Se potessimo vedere la vera distanza tra noi
staremo noi nevicando da meraviglia sui sentieri d’incontro
sapendo bene cosa c’è la nostalgia
e non ci sederemo mai uno al sedile di quel altro
Quindi, tu una donna, io un uomo
compiamo solo un assurdo gioco, l’amore  …e

Image

dacă Soarele nu ar lua o anume distanţă
n-ar mai ninge niciodata
dacă s-ar lăsa aşteptat peste plinul albului…
poate apoi nici să nu mai vină, ar fi târziul desăvârşit
astfel, draga mea, vezi?
măsura lucrurilor n-o ţinem noi
noi nici nu ştim să ne ţinem de mână fără
să ne ţinem de mână…
nici nu ştim să şoptim, pur şi simplu ţipă-n noi şoapta
nici nu ştim să sărutăm, nimerim pe de alături…
nici nu ştim să ne despărţim, cu bucuria specifică celor care
chiar se iubesc
ştim, oh, cum mai ştim, să aşteptăm, să aşteptăm, să aşteptăm…
promisiuni nerostite, chinul copt, izbăvirea…
ştim, şi ne ştie, pe de rost amăgirea …ne tutuim cumva
dacă noi am vedea distanţele reale dintre noi
am ninge neasemuit aleile regăsirii, dac-am şti cu adevărat ce-i dorul
nu ne-am aşeaza unul pe scaunul celuilalt..
astfel, tu femeie, eu bărbat
împlinim un joc absurd de-a iubirea şi…

11 thoughts on “the absurd game

  1. Bellissima Valeriu!!

    correggi solo “non prenderebbe” con “non prendesse”
    e se “si lascerebbe” con “si lasciasse”…

    Un abbraccio, è stupenda!

    Like

  2. Thought provoking, beautiful, and once again, my friend, I bow to your brilliance.

    Like

  3. thisoldtoad2014

    Reblogged this on thisoldtoad.

    Like

  4. “noi nici nu ştim să ne ţinem de mână fără
    să ne ţinem de mână…” Valeriu, mă dor tare coastele să stau să citesc întreg reader-ul, dar uite pentru ce am tras încă puțin de mine. Mi-a plăcut. Noapte bună.

    Like

  5. Words could never be woven better to breath!

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s