carousel inverted

Trilingual post: English, Italian and Romanian languages

a hoary butterfly on the shell of moment
is resting to his soul, supported by a pestle

it rains foolish, shortly, descends paper kites
among branches slim, barely gives the bud

the perspectives are twisted like a haulm too from much sun
I am the picking, in the hard verb of autumn

I breathe cubical air, such as sugar from grandparents
and I sing of immortality in window… cleaned by fears…

this landscape… is between worlds, as I sit…
or between seasons, who fell in masticator

is a sign that a the big longing
has the clogged chimney of my mind, and trajectory of veins

a mixture of confusing and conflicting states
break the little peace obtained by my frequent death

a carousel inverted in heaven and overturned here
spins the blue apple, where I am worm impetuous and worthy

I want all seasons to happen …suddenly
even the to have been more seasons, that ,,enough” …I don’t know

when I am butterfly, all I am the zest
I also I am the kite and drop of rain that to sprinkled eternal longing …

between multiple worlds I am hung and the evil
is in the good, always taken as trivial and as native…

Una farfalla canuta, sul guscio dell’attimo
tirandosi il fiato, appoggiata di un pestello…

piogge confuse, breve, fanno cadere gli aquiloni di carta
tra i rami sottili, appena germogliati

le prospettive sì sono contorte come uno stelo al Sole
Ed io sono quel …raccolto …dal pesante verbo d’autunno.

sto respirando l’aria cubica, com’era lo zucchero dei nonni
e canto a immortalità nella finestra pulita dalle paure

questo paesaggio …è tra i mondi, dove sto…
o tra le stagioni cadute nel mixer

E’ un segno che una gran nostalgia
mi ha intasato il camino della mente e le traiettorie delle vene

una miscela di stati d’animo confusi e contrastanti sta per rompermi
la fetta di pace guadagnata morendo frequentemente.

un carosello incastrato nel cielo e ribaltato qui
ruota la mela blu in qui io sono un verme impetuoso e degno

vorrei tutte le stagioni accadesse simultaneamente
e anche in più se sarebbe stato – ,,il sufficiente” io non l’ho conosco…

quando io sono farfalla, io il guscio
e sempre io l’aquilone di carta e goccio che piove nostalgia eterna…

tra i mondi diversi sono appeso e il male
sta sempre nel quel bene preso come naturale …così banale

fluturi încărunţind pe coaja clipei
trăgându-şi duhul sprijiniţi de un pistil

ploi năuce, scurte, coboară zmeie de hârtie
printre ramuri subţirii, abia ce dă în mugur…

planuri răsucite ca un vrej de prea mult Soare
şi cel cules eu sunt în verbul greu al toamnei

respir un aer cubic, precum zahărul bunicii
şi cânt a nemurire în geamul şters de spaime…

priveliştea aceasta… e între lumi, cum stau…
sau între anotimpuri căzute-n malaxor

e semn că mare dor
îmi înfundă hornul minţii şi-a venelor traiect

un amalgam de stări confuze şi contrarii sparge
fărâma de pace dobândită-n muririle frecvente

un carusel înfipt în cer şi răsturnat aici
învârte albastru mărul căruia-i sunt vierme impetuos şi demn

vreau toate anotimpurile deoadată petrecute,
şi chiar în plus de-ar fi, de ajuns-ul nu-l cunosc…

când eu sunt flutur, eu şi coaja, tot eu şi zmeul
şi stropul ploii dorului etern…

între lumile multiple stau atârnat şi-i răul
în binele acela mereu luat ca drept firesc …banal