Almost true story…

Trilingual text: English, Italian and Romanian language

I put a small ad on the wall of the house ,,I give up all the things that are more in my house, people can come today between the hours …and the hours, please do not destroy the building,,
At hours established, I took a chair and I sat in the courtyard under a walnut tree. People of all kinds have come and has gone, each with their arms full.
After half an hour they entered of more, but, coming out soon blaming me. I blocked the gate and entered the house. It was completely empty; they took everything, including the trash can…
Now I understand why the newcomers came run out, to cursing me. I went back in the yard, the chair has disappeared, the gate was slammed to the ground and a large group looked at me with anger.
They began to undress me. Last, disappointed, went away spitting me…
They took also the gate, but have not been able to tear the walnut tree…
I am naked, the house is naked, we look wider and with comprehension. I asked a neighbor to lend me a blanket to wrap around my body. Has refused me, grumbling. A boy came out of the blue, had brought a suit sport, it was mine, and then, suddenly it disappeared. He was the only being who has returned, thinking at me. Now, barefoot, I can go …I do not close the door because there it is no longer…

photo by Edward Winkelman

Ho messo un piccolo annuncio sul muro della casa: ,,rinuncio a tutte le cose che sono in più nella casa mia, la gente può venire oggi tra le ore e …le ore, si prega di non distruggere l’immobile,,
Alle ore stabilite, ho preso una sedia e mi sono seduto nel cortile sotto un albero di noce. La gente di ogni tipo andava e veniva, ognuno con le braccia piene.
Dopo mezz’ora entravano di più ma usciva presto biasimando. Ho bloccato il cancello ed entrò in casa. Era completamente vuota, avevano preso tutto, compreso il cestino…
Ora capisco perché gli ultimi arrivati uscivano di corsa imprecando. Tornai nel cortile, la sedia era sparita, il cancello è stato sbattuto a terra e un grande gruppo mi guardò con rabbia.
Hanno cominciato a spogliarmi. Ultimo, deluso, è andato via sputandomi…
Hanno preso anche il cancello, ma non sono riusciti a strappare albero di noce…
Io nudo, la casa nuda, ci guardiamo più ampio e con comprensione. Ho chiesto a un vicino di prestarmi una coperta per avvolgermi intorno al corpo. Mi ha rifiutato brontolando. Un ragazzo, arrivò di punto in bianco, mi aveva portato una tuta sport, era mia, poi improvvisamente sparì. Era l’unico essere che è tornato, pensando a me. Ora, scalzo, posso andare …non chiudo la porta perché non c’è più…

Am pus un mic anunț pe peretele casei: ,,renunț la lucrurile care sunt în plus în casa mea, doritorii pot veni astăzi între orele și orele, vă rog nu distrugeți imobilul,,
Între orele stabilite, mi-am luat un scaun și m-am așezat în curte sub un nuc. Oameni fel de fel intrau și ieșeau, fiecare cu brațele pline.
După o jumătate de oră intrau și mai mulți însă ieșeau repede înjurând-mă. Am blocat poarta și am intrat în casă. Era complet goală, luaseră absolut tot, inclusiv coșul de gunoi…
Acum înțelegeam de ce înjură ultimii veniți. Am ieșit iarăși în curte, scaunul de sub nuc dispăruse, poarta era trântită la pământ și un grup destul de numeros mă privea cu furie.
Au început să mă dezbrace. Ultimii, dezamăgiți, au plecat scuipându-mă…
Au luat până și poarta, nu au reușit însă, să smulgă nucul…
Eu gol, casa goală, ne privim larg și cu îngăduință. Am rugat un vecin să-mi împrumute o pătură ca să o înfășor în jurul trupului. M-a refuzat bombănind. Un băiețel, ițit din senin, îmi adusese un costum de trening, era al meu, apoi a fugit brusc afară. A fost singura ființă care s-a întors, gândindu-se la mine. Acum, desculț, pot să plec… nu mai încui ușa, fiindcă nu mai este…