The Genesis – La Genesi – Geneze…

Trilingual text: English, Italian and Romanian language

Incandescent, the fan fell into the ocean, killed the last mermaid…
Later in the evening, sprang from the waters, a island in the shape of lotus
in the middle they was the god-butterfly and as almost every god, claimed
sacrifices as protection fee
Before, was be satisfied with the smoke of burnt feathers, plucked
by butterfly wings, and now, every butterfly feared
to recite, hiding in caves from colors
secretly it praying to the spirit of the siren
Then, the god- butterfly has claimed the dreams of girls-butterfly
and every girl-butterfly he feared of dreaming, wove in secret
other imaginary islands…
The god-butterfly, bored, it metamorphosed in man, an oddity that
chase after butterflies even and where there are no …and will not be
The man, still retains the nostalgia for the sacrifices …and longs for poetry
does not know that lurks in nape always a siren
Those imaginary islands now just beginning to take shape
from human fears, from his claims to be called: ,,the Lady,, ,,the Lord,,
God-man, older than the gods of water, does not it show
not begs sacrifices, he wait, wait
transformation of colors in butterflies, the transformation of man into fan…
on which then to begin the long journey towards Vega
The spirit of the sirens still incites men each other to unloved, because
love is the only way towards the final port to the sea…
Tension reigns on the island, something is going to happen, the man is bored
to be a man

Incandescente, il ventaglio cadde nell’oceano, uccise l’ultima sirena…
Più tardi, nella serata, dalle acque germogliò l’isola a forma di loto
Nel centro stava il dio-farfalla e come quasi ogni dio, pretendeva
sacrifici come tassa di protezione
Prima si accontentava di fumo delle penne bruciate, spennati
dalle ali di farfalla, e ora ogni farfalla temeva
per recitare, nascondendosi in grotte dai colori
segretamente pregando lo spirito della sirena
Poi, il dio-farfalla pretendeva i sogni di ragazze-farfalla
e ogni ragazza-farfalla temeva sognare, in segreto tesseva
altre isole immaginarie…
Il dio-farfalla, annoiato, si metamorfosò in uomo, una stranezza che
inseguono le farfalle anche dove non ci sono … e non lo sarà
L’uomo, ancora oggi conserva la nostalgia per i sacrifici… e anela la poesia
non sa che dietro al suo collo si annida sempre una sirena
Quelle isole immaginarie appena adesso iniziano a prendere forma
dalle paure umane, dalle sue pretese … di essere chiamato ,,la Signora,, , ,,il Signore,, …
Dio-uomo di età superiore agli dèi delle acque, non si mostra
non sta mendicando sacrifici, aspetta, aspetta
la trasformazione dei colori in farfalle, la trasformazione dell’uomo in ventaglio…
su cui poi, iniziare il grande viaggio verso… Vega
Lo spirito delle sirene incita ancora gli uomini a non amarsi, perché
l’amore è l’unica via per l’ultimo porto al mare…
Sull’isola regna la tensione, qualcosa sta per accadere, l’uomo si è annoiato
per essere uomo

photo by Trudy Askew

incandescent, evantaiul căzu în ocean, ucise …ultima sirenă…
mai târziu, spre seară, din ape îmboboci o insulă în formă de lotus
în mijlocul ei fu zeul fluturilor și ca aproape orice zeu, pretindea
ofrande drept taxă de protecție
mai întâi se mulțumi cu fumul penelor arse, smulse
din aripile poeților-fluturi, și orice fluture se temea acum
să mai recite, se ascundeau în peșteri din culori
se rugau în taină spiritului sirenei
apoi, zeul fluturilor pretinse visele fetelor-fluturi
și orice fată-fluture se temea să viseze și țesea în secret
alte insule imaginare…
zeul fluture, plictisit, se metamorfoză în Om, o ciudățenie care
vânează fluturi chiar și acolo unde nu sunt deloc… și nici nu vor fi
omul mai păstrează și astăzi nostalgiile ofrandelor și râvnește poezia
nu știe că în ceafă îl pândește mereu o sirenă
insulele acelea închipuite abia acum încep a prinde formă
din fricile omului, din pretențiile lui… să i se spună Doamnă, Domnule…
zeul oamenilor, mai vechi decât zeii oceanului, nu se arată
nici nu cerșește ofrande, așteaptă, așteaptă
prefacerea culorilor în fluturi, prefacerea oamenilor în evantai…
pe care apoi să pornească împreună marea călătorie spre Vega
spiritul sirenelor încă mai instigă oamenii la deziubire fiindcă
iubirea-i singura potecă spre ultimul port la ocean…
pe insulă domnește încordarea, ceva stă se întâmple, omul s-a plictisit să
mai fie om