The rust… – La ruggine… – Rugina…

Trilingual text: English, Italian and Romanian language

We are the hinges between Heaven and Earth
no more we will enter in our own skin from so many tiny gods that we are
Hungry for themselves, hungry for applause
An eerie wail surrounds the planet like a handkerchief waving continuous farewells
all it melt, it flow in the reflexes diluted, the mirrors do not have the memory
the gears creaking of our poor galaxy have needs to be greased
The oil cannot be the smoke of hypocritical sacrifice, requires blood and tears
Each prayer goes back crippled, unfulfilled, when
the hinges between Heaven and Earth are rusty in their waters of having delusions of grandeur
sometimes, one, for once in a millennium, breaks the gate hitting strong with his heart
As a ram sacrificed in vain

Image

Siamo le cerniere tra Cielo e Terra
Non ci entreremo più nella propria pelle di così tanti minuscoli dèi che lo siamo
Affamati di se stessi, affamati di applausi
Un lamento inquietante avvolge il pianeta come un fazzoletto che fluttua addii
tutte le cose scorrono si sciolgono nei riflessi diluiti, gli specchi non hanno la memoria
lo scricchiolio delle ruote dentate della nostra povera galassia richiede essere unta
L’olio non può essere fumo degli ipocriti sacrifici, richiede lacrime e sangue
Ogni preghiera torna storpia, non compiuta, quando
le cerniere tra Cielo e Terra sono arrugginite nelle loro acque delle manie di grandezza
a volte, uno, per una volta in un millennio, rompe il cancello colpendo forte con il suo cuore
Come un montone sacrificato in vano

Image

Noi suntem balamalele Cerului cu Pământul
Nu mai încăpem în piele de așa…  zei minusculi ce suntem
Flămânzi de sine, flămânzi de aplauze
Un vaiet lugubru înfășoară planeta ca într-o batistă fluturând continuu adio
Toate lucrurile curg, se preling în reflexii diluate, oglinzile nu au memorie
Scârțâitul roților dințate ale bietei noastre galaxii cere uns
Uleiul nu poate fi fumul jertfelor fățarnice, cere sânge și lacrimi
Orice rugăciune se-ntoarce schilodită, neîmplinită când
Balamalele cerului cu pământul sunt ruginite-n apele propriilor grandori
Câte unul, o dată la un mileniu, rupe poarta izbind puternic cu inima în ea
Ca un berbec sacrificat zadarului

Anunțuri

15 gânduri despre „The rust… – La ruggine… – Rugina…

  1. Să rupi poarta Cerului, izbind-o cu inima. Am rămas fără cuvinte. ( Rescrie primele „balamele”, și „apluze-le”. Eu am scris recent „de bună voie”, în loc de „bunăvoie”. Am fost supărată pe mine, pentru neatenția aceasta. Sper să nu fii și tu, pentru îndrăzneala mea.)

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s