The universe – L’universo – Universul

Trilingual text: English, Italian and Romanian language

We were born …and crying is the first gesture
We have grown …we live in the universe of dream into inflation of miracles
Then, we will learn the hunger of aspirations, called enthusiasm
Some of them turn into memories from which
soon we feed ourselves, if remain whole the teeth of memory
Some realizations with expiration date has already passed
Some material misstatements to a crippled wisdom
Slalom between the powerlessness the same mode banal as well as the ability…
Obsessions and delusions give us auras thin – we are, here we, the adults…
simulating the kindness at Christmas and at Easter
with open arms more to receive, to be us the ones embraced…
Life is a kind a dampness, mold, secretions and …suddenly,
the exclamation is coagulating
The protagonists of a procession that will be forgotten as suddenly as each ceremony throw us
and remains left behind… no trace…
come other fresh tracks, our children strangers of you
a sponge mysterious erase whiteboard of the world, you write other similar names,
the same virtues and the same vices are the bones of the time unique, not perceived as a whole,
we seem to live in yesterday, today, tomorrow, when, in fact, is the same, the same …
Each of us has a segment of a soul Unique, a unique space, we will not accept that
the radius cannot go back to the sun, the sound not go back in the shell of the violin
Not we born by us, it is made by someone, a mother and a spirit, but to die
we die alone
like a ray of sun melted into things, like a sound turned off in the ear of the in vain.

Image

Siamo nati …e il pianto è il primo gesto
Siamo cresciuti …viviamo nell’universo di sogno in un’inflazione di miracoli
Poi, impareremo la fame delle aspirazioni, chiamato entusiasmo
Alcuni di loro si trasformano in ricordi dai quali
presto ci nutriremo, se ci rimangono interi i denti della memoria
Alcune realizzazioni con data di scadenza già passata
Alcuni errori significativi per una storpia saggezza
Slalom tra le impotenze lo stesso banale come anche le abilità…
Ossessioni e illusioni ci danno aure sottili – siamo, eccoci, gli adulti…
simulando la gentilezza a Natale e a Pasqua
con le braccia aperte più per ricevere, per essere noi quelli abbracciati…
la vita è una sorta di umidità, muffa, delle secrezioni e… improvvisamente,
l’esclamazione si sta coagulando
i protagonisti di una processione che sarà dimenticata improvvisamente come ogni cerimonia, ci butta
e rimane lasciata alle spalle …nessuna orma…
vengono altre orme fresche, dei nostri figli, estranei
una spugna misteriosa cancellare lavagna del mondo, si scrive altri nomi simili,
le stesse virtù e gli stessi vizi sono ossa del tempo unico, non percepito nel suo complesso,
ci sembra di vivere nello ieri, oggi, domani, quando, in realtà, è lo stesso, la stessa…
Ognuno di noi ha un segmento di un’anima Unico, uno spazio unico, non accetteremo che
il raggio non può tornare indietro al sole, il suono nel guscio del violino
non noi ci nasceremo, si è fatto da qualcuno, una madre e uno spirito, ma per morire
moriamo da soli
come un raggio di sole sciolto nelle cose, come un suono spento nell’orecchio del invano.

Image

photo by VaggelisFragiadakis

ne naște… și plânsul este gestul dintâi
ne crește… trăim universul de vis, într-o inflație de miracole
apoi , deprindem foamea de aspirații numită fastuos entuziasm…
o parte dintre acestea se transformă în amintiri din care
să ne nutrim curând, dacă ne mai rămân întregi dinții memoriei
câteva împliniri cu termenul de valabilitate scăzut
câteva eșecuri semnificative doar unei betege înțelepțiri
slalom printre neputințe la fel de banale ca și putințele…
obsesii și iluzii croiesc aure subțirii – suntem, iată-ne, maturii…
simulăm bunătatea la Crăciun și la Paști
cu brațele deschise pentru a primi mai mult, pentru a fi noi îmbrățișații…
viața este un soi de igrasie, secreții și, deodată,
mirarea se coagulează
protagoniști unui cortegiu care este uitat brusc, precum oricare ceremonie, ne leapădă
și rămâne în urmă …nicio urmă
vin alte urme proaspete, ale copiilor noștri necunoscuți…
un burete misterios șterge tabla lumii și scrie alte nume, asemănătoare,
aceleași virtuți și aceleași vicii sunt oasele timpului unic, neperceput ca un întreg,
ni se pare că trăim ieri, astăzi, mâine când, de fapt, e totuna, totunul…
avem fiecare câte un segment din unicul suflet, unicul spațiu și nu acceptăm faptul că
raza nu se mai poate întoarce înapoi în soare, sunetul înapoi în coaja viorii
nu noi ne naștem, o face anume cineva, o mamă și un duh, dar de murit
ne murim singuri
ca o rază topită în lucruri, ca un sunet stins în urechea zadarului

13 thoughts on “The universe – L’universo – Universul

  1. Mi piace. Molto. Siamo noi.

    Like

  2. You always seem to write what I’m thinking!
    I love your work.

    Like

  3. How beautiful – and moving, Valeriu. Ali

    Like

  4. So true, everyone has a unique soul, as every snowflake is uniqe…
    Per áspera ad astra !

    Like

  5. Beautifully expressed. Have a great 2014🙂

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s