Just one end – Solo un’estremità – Doar un singur capăt

Trilingual text

Is too much death in the winter air? Asked the little boy…
It’s too much life hidden in underneath
in waiting for the sign to the ascension
more numerous deaths cannot be, because nothing
was born dead, so, the life always wins
Said Grandfather to his grandson of just four years…
How many ends have the things, Grandpa? You should know
you were born grandfather… and, I see it everywhere just curves and beginnings…
From the shell of silence, at a certain moment,
Grandpa went out to say: Just one end, the infinite has the end in
itself, so, every thing…
Grandpa, you were born grandfather, you should know, why
The winter looks like you?…
The old man stood up and … – Instead of the answer came the spring,
with mysteries and new miracles. The boy yet looked at the heights, there
of where a gentle smile goes descends with meanings…

E’ tanta morte nell’aria invernale? Chiese il ragazzino…
E’ tanta vita troppo nascosta sotto
nell’attesa del segno per l’ascensione
più numerosi decessi non possono essere, perché nulla
è nato morto, così, la vita vince sempre
Disse il nonno al suo nipote di appena quattro anni…
Quante estremità hanno le cose, nonno? Dovresti sapere
tu sei nato nonno …ed io vedo dappertutto soltanto curve e inizi…
Dal guscio del silenzio, in un certo momento,
il nonno usci per dire: solo un’estremità, l’infinito ha l’estremità
nel se stesso, e così, qualsiasi cosa…
Nonno, sei nato nonno, dovresti sapere, perché
l’inverno assomiglia a te? …
Il vecchio si alzò e … – Invece della risposta arrivò la Primavera,
con i misteri e nuovi miracoli. Il ragazzo guardava ancora le alture, lì
da dove il sorriso cordiale scende con dei significati…

E multă moarte în aerul iernii? Întrebă băiețelul…
E viața-n dedesubturi prea ascunsă
ca la un semn așteaptă înălțarea
nu pot fi morțile mai numeroase, fiindcă nimic
nu se naște mort, deci viața învinge –
răspuse bunicul nepotului său de patru ani…
Câte capete au lucrurile, bunicule? Trebuie că știi
tu te-ai născut bunic… iar eu văd peste tot curbe și începuturi…
Din coaja tăcerii, într-un moment anume,
bunicul ieși să spună: Un singur capăt, infinitul are capătul
în sine, precum orice lucru…
Bunicule, tu te-ai născut bunic, trebuie să știi, de ce
iarna aceasta seamănă cu tine?…
Bătrânul se ridică și… – În locul răspunsului se ivi Primăvara,
cu taine noi și miracole. Băiețelul încă privea înalturile, acolo
de unde surâsul blând coboară cu înțelesuri…