absurd – assurdo – absurd

Trilingual text

There are moments when we realize that the big decisions are already taken
there is no tunnel in the fate of a fatalist – why do you think you will be one…
and that loneliness does not cure anything
you would like to get out of this life alive in some way, but you cannot, look,
everything I’ve consummated everything I love, walks away and push me naked
in the perspective the imminent step
I check the pockets, nothing
No words, no state of mind, does not define me
is lying to me so much the one that is in my body…
I have the feeling that everything I say and do, I have seen in a movie once
and then I was not with me
you pretend that you know me already,
that you can adapt me in fixed frames, being at your turn
pushed naked in the glass of heaven… and you tell me that this is precisely what you are looking for in the
absurd

Sono momenti in cui ci rendiamo conto che le grandi decisioni sono già prese
non vi è nessun tunnel nel destino del fatalista – tu perché lo saresti…
e che la solitudine non cura niente
vorresti uscire da questa vita vivo in qualche modo, ma non è possibile, guarda
tutto quello che ho consumato tutto quello che amo si allontana e mi spinge nudo
nella prospettiva del passo imminente
mi controllo le tasche, nulla
nessuna parola, nessuno stato d’animo non mi definisce
mi sta mentendo così forte quello che è nel mio corpo…
ho la sensazione che tutto quello che dico e faccio ho visto in un film una volta
e allora io non ero con me
voi pretendete già che mi conoscete,
che potete adattarmi nei telai fissi, essendo al vostro turno
spinti nudi nel vetro del cielo… e non mi dite che proprio questo è che stavi cercando nel questo
assurdo

sunt momente când ne dăm seama că marile decizii deja le-am luat
cu nu există nicăieri tuneluri în destinul fataliștilor – tu de ce ai mai fi unul…
și că singurătatea nu vindecă nimic
ai vrea să ieși cumva viu din viața asta, dar nu se poate, uite,
tot ce-am consumat, tot ce iubesc, se depărtează și mă împinge gol
în perspectiva pasului iminent
mă caut în buzunare, nimic
niciun un cuvânt, nicio stare nu mă definește
mă minte așa de tare cel din trupul meu…
am senzația că tot ce spun și fac este dintr-un film pe care l-am mai văzut cândva
și-atunci nu eram cu mine –
voi pretindeți deja că mă cunoașteți,
mă puteți încadra în rame fixe, fiind la rândul vostru
împinși goi în sticla cerului… și nu-mi spuneți că tocmai asta căutați în acest
absurd