milk and musk flower – latte e fiore muschiato – lapte și mosc

trilingual text

the crosses multiply by photosynthesis? …asked the man cub on
the willow at the gate of the cemetery –
You know, I see they flourish, wither and die, but
I still have not seen any fruit …
the answer, wavered with wet voice: what you see are not crosses,
are the arms of time, always open
what you think is nestled in the star clock, when he, blind,
embraces as a stepfather, the life, the things
and can bear fruit only in your non-forgetfulness
Among the willows sprout a bunch of fresh crosses
smelling of milk and musk flower
(Half of man cub rises too above than it might pick up the Time
the other half goes into the soft embrace of the dust)
a twig leans, touching the forehead of water

le croci si moltiplicano per la fotosintesi? Ha chiesto il cucciolo dell’uomo
al salice al cancello del cimitero –
Sai, le vedo fiorire, appassire e morire, ma
ancora non ho visto alcun frutto…
la risposta ondeggiò con una voce umida: ciò che vedi non sono croci,
sono le braccia del tempo sempre aperte
ciò che ti sembra star annidato nell’orologio, quando lui, cieco
abbraccia come un patrigno, la vita, le cose
e possono dar frutto solo nella tua non-dimenticanza.
Tra i salici spuntano un mazzo di croci fresche
odorando di latte e di fiore muschiato
(Metà cucciolo dell’uomo sale più in alto di quanto potrà salire il tempo
l’altra metà scende colata nell’abbraccio morbido della polvere)
un ramoscello si piega, toccando la fronte dell’acqua

Crucile se înmulțesc prin fotosinteză? Întrebă puiul omului
salcia de la poarta cimitirului –
Știi, îmi pare că și ele înfloresc, tomnează și mor, dar
nu le-am văzut încă niciun fruct…
Răspunsul undui cu glas jilav: ce vezi tu nu sunt cruci,
sunt brațele mereu larg deschise ale timpului
cel care ți se pare cuibărit cuminte în ceas, când el, orb,
îmbrățișează ca un tată vitreg viețile, lucrurile
și acestea pot rodi doar în neuitarea ta –
Printre sălcii răsări încă un mănunchi de cruci proaspete
mirosind a lapte și mosc
(jumătate de pui de om urcă mai sus decât poate ajunge timpul
cealaltă jumătate coborî prelinsă-n îmbrățișarea moale a țărânii)
un ram se apleacă, atinge fruntea apei