sharpener for migraine – temperamatite per l’emicrania – ascuțitoarea de migrene

trilingual text

they roll the barrels in the sky, thunder surround
the piano stretches his tail too, out of the salon,
I am looking for an old stray bottle; I want to drink a shot of whiskey,
such a desire is back in ten in ten years –
no one in this house
cannot sing and then, none of these, I hid the map of the pantry
I go out in the rain, in the raincoat pulled directly on the nude, in slippers and
the club has slipped three blocks away, I come back, today I am not audacious
I reheating the caramel tea, I milking the lamp a direct beam on the sheet and I am shut up
I am shut up from the pencil, as well as the piano is silent – it seems to me that every desire is forbidden
a barrel hit the corner of the house, throwing slipper in the lamp and dips the paper in tea
sweetened by force, the words lick your index finger addressed to his temple – pantry
outside, batty birds collide in the window …all I have, broken into palm
I speak with the pencil, in time that passed into sharpener: not disclose me, not discolse me, okay?
and the last thing that I have confidence

Image

nel cielo si rotolano dei barili, tuoni surround
il pianoforte si allunga la sua coda troppo, fuori dal salone,
cerco una vecchia bottiglia randagia, voglio bere un goccio di whisky ,
un tale desiderio torna su dieci in dieci anni –
nessuno in questa casa
non sa cantare e poi, questi nessuno, mi nascose la mappa della dispensa
esco sotto la pioggia, con l’impermeabile tirato diretto sul nudo nelle ciabatte e
il bar è scivolato tre isolati, torno indietro, oggi non lo sono più temerario
riscaldo il tè caramello, mungendo alla lampada un raggio diretto sul foglio e taccio
taccio dalla matita così come il pianoforte è silenzioso – sembra che ogni desiderio mi è proibito
un barile ha colpito l’angolo della casa, lancio ciabatta nella lampadina e tuffo il foglio nel tè
zuccherati con la forza, le parole leccano il dito indice indirizzato alla tempia – dispensa
fuori, uccelli svitati sbattono nella finestra …tutto quello che ho, dei cocci in palmo
parlo con la matita mentre lo sto passando in temperamatite: non divulgarmi, non divulgarmi, va bene…?
e l’ultima cosa in che ho fiducia

Image

în cer se rostogolesc butoaie, tună surround
pianul și-a lungit coada prea mult, iese din salon,
caut o sticlă veche rătăcită, aș vrea să beau un strop de whisky,
o astfel de poftă se-ntoarce din zece în zece ani –
in casa aceasta nimeni
nu știe să cânte și-n plus, nimeni aceștia, mi-au ascuns harta cămării
ies în ploaie, cu trenciul tras direct pe nud, în șlapi și… bodega
a lunecat trei cvartale, mă întorc spășit, astăzi nu mai sunt temerarul
încălzesc un ceai de zahăr ars, mulg veioza de-o rază direct pe foaie și tac
tac din creion, cum tace pianul, pare că orice dorință astăzi mi-e prohibită
un butoi s-a lovit de colțul casei, arunc cu un șlap în bec și înmoi coala în ceai
îndulcite silit, cuvintele ling degetul arătător spre tâmpla-cămară
afară păsări șui se izbesc de geam… tot ce mai am, cioburi în podul palmei
vorbesc cu creionul în timp ce-l trec prin ascuțitoare: să nu mă spui, să nu mă spui, da?…
și e ultimul lucru în care mai am încredere

Anunțuri

22 de gânduri despre „sharpener for migraine – temperamatite per l’emicrania – ascuțitoarea de migrene

  1. „mulg veioza de-o rază direct pe foaie și tac
    tac din creion”
    „vorbesc cu creionul în timp ce-l trec prin ascuțitoare: să nu mă spui, să nu mă spui, da?…”
    Uneori, ideile tale mă lasă fără cuvinte. Pot doar să-ți spun că-mi place cum mă surprind mereu versurile tale, fără să justific de fiecare și dată de ce? Mulțumesc pentru plăcerea pe care ne-o dăruiești.

    Apreciază

      1. Nu te cred! Nu te încurajează suficient numărul considerabil de follow-eri care te citesc constant? EȘTI foarte talentat, mai mult chiar. Te rog, continuă să postezi.

        Apreciază

      2. Se vede că ești binecrescut, apropo de smerenie. Mă bucur de răspunsurile tale către mine numai prin prisma acestei modestii a ta, eu neavând altfel niciun merit. Încă o dată, mulțumesc.

        Apreciază

      3. de fapt nu am încotro, sunt atât de mulți infatuați fără suport, încât eu nu am cum să concurez cu ei, aș pierde, și nu-mi rămâne decât să fiu ceea ce sunt, un condeier, un salopetar al creionului și un om… cel ce mulțumește nu tre să fii tu, mulțumacul de serviciu – cum zic în glumă, sunt totdeauna eu…

        Apreciază

      1. Nu-mi pot permite, Valeriu, să dau altora sfaturi despre smerenie. Eu atâta știu: că omul, doar prin sine însuși, nu are și nu este nimic. Harul tău este un talant dat ție de Dumnezeu, pe care îl folosești cu modestie, și asta te face iubit de ceilalți. N-aș fi crezut că-mi vei răspunde la primul comentariu. Făcând aceasta, m-ai făcut fanul și mai atent al versurilor tale.

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s