precarious commas – virgole precari – virgule precare

trilingual post, bad translation by me

Motto: you count the freshmen in the autumn – said the fox …
.
everything tends towards miniaturization
even though the universe … states that it is expanding, we wander in the same spiral
the ends of which are more numerous and all converge at a point
The point, then, is the model to which we aspire
.
And, comes the doubt as a courage crazy anarchist who
transforms us into commas
the ends mimic the spiral – the will… straying
we become impetuous crayfish …
.
in the lives of some there is only one autumn, the last
for others, every day is a season
and slowly we all go to curl up on the same point
nobody reproaches us for doubts, sins, years
.
only the indifference
the lost loves, and the courage to be cowardly daily

Motto: nell’autunno si conta le matricole – disse la volpe…
.
tutto tende alla miniaturizzazione
anche se l’universo … afferma che è in espansione, vaghiamo nella stessa spirale
le estremità dei quali sono più numerose e tutte convergono in un punto
Il punto, allora, è il modello a cui aspiriamo
.
E, viene il dubbio come un coraggio folle anarchico che
ci trasforma in virgole
le estremità imitano la spirale – la volontà …il randagismo
diventiamo gamberi impetuosi …
.
nella vita di alcuni c’è un solo autunno, l’ultimo
per gli altri, ogni giorno è una stagione
e lentamente andiamo tutti di raggomitolarsi sul medesimo punto
nessuno ci rimproverà per i dubbi, peccati, anni
.
solo per l’indifferenze
gli amori perduti, e il coraggio di essere vile quotidianamente

Motto: toamna se numără bobocii – zise vulpea…

totul tinde spre miniatură
deși universul pretinde că se extinde, noi rătăcim aceleiași spirale
ale cărei capete sunt mult mai numeroase și toate converg spre un punct
punctul deci, este modelul spre care aspirăm
.
și vine dubiul, cu un tupeu anarhic
transformându-ne în virgule
cozile imită spirala, voința rătăcirea –
devenim raci impetuoși…
.
în viața unor există o singură toamnă, ultima
pentru ceilalți se numără ziua și anotimpul
și încet, încet, ne cuibărim pe rând în același punct
nimeni nu ne va reproșa dubii, păcate, ani
.
ci doar indiferențele
iubirile pierdute, curajul de a fi zilnic lași