The Variable of a common coward – La variabile di un codardo comune – Variabila unui laș comun

Trilingual post, english version by Mihaela Jahn

Each one of us has his own white cane for certain ways
If everything were accurate, without errors, in plain sight, the unsuspected victories
What would they mean anymore? …
the excitement of the second would extend bewildered
The gates of Evil, just as those of Good are not closed/opened by a hesitating hand
You have to see at least a step ahead, states the coward in me
I invent signs, I tell disappointments not to pass as victories,
I leave the coward, the sensation of liberty between one breath and another
Sufferance springs from the flesh of the mirrors, demanding its right to identity
I grant it full citizenship… and all these until one day when love, eventually,
Gave birth to me
It’s as if graduating from a black and white television set to a color one
All of the sudden the light has a language, imagine that, and you understand it..!
And the music is a vehicle, you get in the song like you would get in, next to the driver
And the intergalactic highway is all Light, and you are not afraid, you can understand its language..
Everything you see, it’s crazy but you see! ….
A whole like a painting And a “Beyond Colors” doesn’t exist, even loving She, the unique She, lives inside of you like a twin, like a song, you have no idea,
It’s the courage, the gates of Evil, as the gates of Good, are not closed/opened by a hesitating hand
The boomerang-echo drops the seed of cowardice and this
is how death starts…

Ognuno di noi ha il suo bastone bianco per certi percorsi
Se tutto fosse preciso, senza errori, a vista,
le vittorie insospettabili che significato avrebbe avuto poi? …
l’emozione delle secondi si estenderebbe disorientata
Le porte del Male, proprio come quelli di Bene non sono ,,chiusi / aperti,, da una mano esitante
Devi vedere almeno un passo avanti, afferma il codardo in me
Mi invento segni, li metto alle delusioni, di non passare come vittorie ,
Lascio al codardo la sensazione di libertà tra un respiro e l’altro
dalla carne degli specchi sgusciano sofferenze, e chiedendo il loro diritto all’identità
le offro la piena cittadinanza …e tutto questo fino ad un giorno,
quando l’amore, finalmente… mi nasceva
E ‘come se cambieresti da un televisore in bianco e nero a quello a collori
Tutto d’un tratto la luce ha un linguaggio, e tu… improvvisamente, lo conosci… !
E la musica è un veicolo, sali nella canzone come si salissi un una macchina, accanto al conducente
E l’autostrada intergalattico è tutto chiara, e non hai paura, tu puoi capire la sua lingua ..
Tutto ciò che vedi, è pazzesco, vedi ! ….Un intero quadro e ,,oltre i colori,, non esiste, anche amando Lei, l’ unica Lei, che vive dentro di te come un gemello, come una canzone, non avete idea… E ‘ il coraggio,
le porte del Male, come le porte del Bene, non sono ,,chiusi / aperti,, da una mano esitante
Il echo boomerang lascia il seme di codardia e così
comincia la morte …

fiecare dintre noi își are bastonul său alb pentru căile anume
dacă totul ar fi precis, fără erori, la vedere,
nebănuitele izbânzi ce-ar mai însemna?
…excitația secundei s-ar prelungi buimacă.
porțile răului, precum și ale binelui, nu le închide/deschide mâna șovăind
trebuie să vezi înainte măcar cu un pas, enunță lașul din mine .
născocesc semne, le pun deziluziilor, să nu treacă drept victorii,
lașului îi las senzația libertății între o respirație și alta
din carnea oglinzilor țâșnesc suferințe cerându-și dreptul la identitate
le dau cetățenie deplină… și toate acestea până într-o zi
când iubirea, finalmente, m-a născut .
este ca și cum ai trece de la televizorul alb-negru la cel în culori
deodată lumina are limbă, culmea, și tu o înțelegi…!
iar muzica este un vehicol, te urci în cântec precum în dreapta șoferului
și autostrada galactică este toată lumină, dar nu te temi, tu îi știi limba…
tot ce vezi, culmea, vezi! …un întreg ca un tablou și un dincolo de culori nu există,
chiar și iubind ea, unica ea, trăiește în tine ca un geamăn, ca un cântec, habar n-ai,
este curajul, porțile răului, precum și ale binelui, nu le închide/deschide mâna șovăind
ecoul bumerang își leapădă sămânța lașității și așa
începe moartea