The blind woman on the hill – La donna cieca sulla collina – Oarba pe deal

Trilingual post, the english version by Mihaela Jahn

A hill was carrying a cart on his back at twilight 
The coals in the sky are revealing in thin strips
.
All the struggle is to make the mirrors happy, to stuff our Egos
With tired backbones, from the dehydrated foreheads
When life reaches an orgasm, it drops you like a hooker who didn’t dare ask for payment in advance
.
The sirens of the deserted town are bellowing hoarsely
Ivy is growing tall, invading the ones-upon-a-time elastic buildings
The mermaids of the oceans are coming out of the water famished and they start dancing lasciviously on the shore for nobody’s pleasure
.
The sailors, all in mutiny, close themselves in s.o.s. bottles, waiting for another millennium
The statues are chewing mouthfuls of asphalt, they get drunk on their previous shadows
And are straddling, the curbs are floating turned into clouds for imminent rains
The marble in elegant cemeteries is running like milk from the corners of the big nothing’s mouth
.
The church roofs have become transparent with fright,
God really does exist 7 billion breaths are pushing the sky even higher, making it invisible,
Waste matter greases the planet with a layer of make-up too thick – the primordial mirror sweats
And breaks
From that there, beyond, a coal – initially revolted- falls down indifferent
.
And morning is no more, nor is it afternoon, but twilight, a perpetual twilight
The hill is more and more diluted, the sentences given by the worn-out horse shoes, are rolling backwards, Down is the vengeful blind lady of the fountains,
The fairy hidden from the people, she starts mowing them slowly, slowly, to the last grass blade intentino
.
All our struggle… is to tickle mirrors without memory, so as they laugh
And we can dance on this laughter as if it were music
So that the illusion of survival be rounded up, we were allowed to invent ourselves collective masks – society, motherlands, unions
.

.
You finished reading the above, you’re not from these parts, turn the page until
Life reaches an orgasm and drops you like a hooker who didn’t dare ask for payment in advance

Una collina porta sulla schiena il crepuscolo
I carboni del cielo si rivelano in strisce sottili
.
Tutta la nostra lotta è di rendere felici gli specchi, per dare al Orgoglio a trangugiare
fino al sazio, dai midolli stanchi, dalla tua fronte disidratata
Quando la vita raggiunge l’orgasmo, ti butterà come farebbe con una prostituta che non ha osato chiedere il pagamento anticipato
.
Le sirene della città deserta sta muggendo rauco
l’edera cresce in altezza, invadendo gli edifici, elastiche una volta,
Le sirene degli oceani stanno venendo fuori dall’acqua affamate e iniziano a ballare lascivamente sulla riva per il piacere di… nessuno
.
I marinai, tutti in ammutinamento, si chiudono in bottiglie s.o.s, in attesa di un altro millennio
Le statue masticano bocconi di asfalto, si ubriacano con le loro precedenti ombre
camminano ondeggiando, i cordoli galleggianò trasformati in nubi per l’imminente piogge
Il marmo nei eleganti cimiteri si scioglie come il latte dagli angoli della bocca del grande invano
.
i campanili diventano trasparenti con timore: vuol dire, Dio esiste davvero …
sette miliardi di respiri stanno spingendo il cielo ancora più in alto, rendendolo invisibile ,
deiezioni ungono il pianeta con uno strato di trucco troppo spesso – suda lo specchio primordiale e si frantuma
Dal questo ,,lì,, , oltre, un carbone – inizialmente ribellato – cade blase
.
E la mattina non è più, né pomeriggio, soltanto il crepuscolo, un crepuscolo perpetuo
La collina è sempre più diluita, le sentenze dagli ferri di cavallo smussati, cadde all’indietro, giù l’ho aspetta la vendicativa signora cieca delle fontane,
È la fata nascosto dal popolo, inizia falciare lentamente, lentamente, fino all’ultimo intentino filo d’erba
.
Tutta la nostra lotta… è quella di solleticare specchi senza memoria, da farli ridere
E poter ballare su questa risata, come se fosse musica
Per l’illusione della sopravvivenza, ci hanno permesso di iinventare delle maschere collettive – la società, patrie, sindacati
.
.
Hai finito la lettura di qui sopra, non lo sei di queste parti, vero?… gira la pagina fino a che
la vita non raggiunge l’orgasmo e poi ti butterebbe come saresti una prostituta che non ha chiesto il paga in anticipo

un deal ducea în spinare un car spre înserare
cărbunii cerului se dezveleau în straturi subțirii
.
toată zbaterea-i să bucurăm oglinzile, să dăm orgoliilor să înfulece
pe săturate din măduve istovite, din frunțile dezhidratate –
când viața ajunge la orgasm te leapădă ca pe o târfă care n-a-ndrăznit să ceara
plata înainte…
.
sirenele orașului golit urlă răgușite
iedere cresc înalt și se-ntind peste blocurile cândva supraelastice
sirenele oceanelor ies hămesite la mal și dansează lasciv nimănui
marinarii toți, amutinați, s-au închis în sticle s.o.s, așteptând un alt mileniu
.
statuile molfăie cu gurile pline din asfalt, din foastele umbre se-mbată
și umblă mătăhăindu-se, bordurile plutesc devenite nori ploilor iminente
marmora din cimitirele elegante curge ca un lapte printre colțurile gurii marelui zadar
turlele bisericilor devin transparente de spaimă: deci Dumnezeu chiar există…
.
șapte miliarde de respirații împing cerul și mai sus, făcându-l invizibil,
dejecțiile ung planeta ca un fard prea gros – oglinda primordială transpiră
și crapă
din acel acolo, dincolo, un cărbune – inițial răzvrătit – cade blazat
.
și dimineață nu mai este, nici amiază, ci doar amurg, amurg perpetuu…
dealul este din ce în ce mai diluat, sentințele potcoavelor roase, se prăvale înapoi,
jos îl așteaptă răzbunătoare oarba fântânilor,
zâna tăinuită de oameni, îi cosește lent, lent, ultima intenție de iarbă
.
toată zbaterea noastră… să gâdilăm oglinzi fără memorie, ele să râdă
și râsul acesta să-l dansăm ca și cum ar fi muzică
pentru iluzia de supraviețuire ni s-a permis,
să ne inventăm măști colective – societate, patrii, uniuni…
.

.
tu ai sfârșit de citit aici, nu ești de prin părțilea astea, dă pagina, până când
viața ajunge la orgasm și te leapădă ca pe o târfă care n-a-ndrăznit să ceara
plata înainte…

photos by internet