the trialogue of the self with heretical shadows – trialogo del sè con le ombre eretiche – trialogul sinelui cu umbrele eretice

trilingual post, transations by me

the inside is the same on the outside, there is no salvation ,
today, or you have to eat, or you have God
to be alive is a punishment, in the substance
.
too many birds
lay eggs in your name, and every grain of sand is a rock, or was,
that waiting, you no, you no
.
I’m contemplating the dejavu become hazard, or a curse
.
an I, heretic and hostile, obsessively repeating : if God is eternal
I am older than him, because it renews itself in exclamations to babes
.
an you, another me, without a fetish that you always confirms the same illusion, you think you’re blind…
.
the other me, mimics the panic …the risk of being alone, hm,
the panic is not instinctive, it is technologically induced, you learning diligently,
technologies helps you rip easy your spirit, when already you do not believe…
.
humanity is just a whim that only The Hope can afford – … I do not fear,
the apocalypse is a strictly personal matter, the clock
hides a second hand, of spare, hence the suspicion that feels
a third Tic Tac
.
the world will not end if the dinner remains a shred of
love
.
a kind of peace settles like a dirty sheet, you call it dusk

il dentro è lo stesso come al di fuori, non c’è salvezza,
oggi, o hai da mangiare, o Dio
essere vivi è una punizione, in sostanza,
.
troppi uccelli
deporre le uova nel tuo nome e ogni granello di sabbia è una roccia, o era,
che aspetta, te no, te no
.
sto contemplando i dejavu diventati azzardo, o una maledizione
.
un io eretico, ostile, ossessivamente ripete: se Dio è eterno
io sono più vecchio di lui, perché si si rinova nelle esclamazioni dei neonati
.
tu, un altro io, senza un feticcio che ti conferma sempre la stessa illusione, ti credi cieco …
.
l’altro io, imita il panico … il rischio di essere soli, hm,
il panico non è istinto, è tecnologicamente indotto, l’ho apprendi diligentemente,
le tecnologie aiuta a strappare facilmente il tuo spirito, solo quando già non credi più…
.
l’umanità è un capriccio che solo La Speranza può permettersi – … non temo,
l’apocalypse è una questione strettamente personale, l’orologio
nasconde un secondo secondaria, di scorta, da qui il sospetto che si sente
un terzo Tic Tac
.
il mondo non finirà quanto alla cena rimane un briciolo
d’amore
.
una sorta di pace si assesta come un lenzuolo sporco, tu lo chiami crepuscolo

înăuntrul e totuna cu afară, nu există salvări,
astăzi ai ori mâncare ori Dumnezeu
să fii viu e-o pedeapsă în fond
.
prea multe păsări
se ouă în numele tău și orice bob de nisip e o piatră, sau fostă, care
așteaptă, tu nu
.
contemplu dejavu-uri devenite hazard sau blestem
.
un eu ostil, eretic, repetă obsesiv: dacă Dumnezeu este etern
sunt mai bătrân decât el, fiindcă vine prin mirarea pruncilor
.
tu, alt eu, fără un fetiș, care să-ți confirme mereu aceeași iluzie, te crezi orb…
.
celălalt eu imită panici… riscul de a fi singur, hm,
panica nu este instinct, indusă tehnologic, o deprinzi cu sârg,
tehnologiile te-ajută să te smulgi comod de spirit când deja nu mai crezi…
.
omenirea-i doar un capriciu pe care și-l permite Speranța, n-am temeri,
apocalipsa e-o chestiune strict personală, ceasul
ascunde un al doilea secundar, de rezervă, de aici bănuiala c-auzi
un al treilea tic tac
.
lumea nu va sfârși cât mai rămâne la cină un rest
de iubire
.
un soi de pace se așterne ca un cearceaf murdar, tu spune-i înserare