Ode to damn – Ode alla dannazione – Odă naibii

Trilingual post The English version by Mihaela Jahn

(from the cycle “Fresh Surfeits”)

We’re scraping the faces of timepieces as if they were lottery tickets
The winning number is hidden too deep, so we scrape deeper
We throw ourselves head first into the makeup pale
We greet ourselves in the mirror of the passer-by’s eyes
We touch, a gesture repeated obsessively,
Making sure that nobody picked our empty pocket
Or the hand that touches
The hands of the clocks pulls down our pants, skirts like an unsuspected and perverted wind
Naked in front of ourselves we hold in the scoop of our hands a translucent butterfly
With it we scrape our faces and shadows until it gets dark and cold
And even darker and colder
A song saves us, ode to damn, to the luxurious nothing or to sleep
.
Let’s throw the horologes into fire places, so as to defrost our expectations?..
The gain is not in these either but…

(dal ciclo „l’indifferenze fresche”)

Stiamo raschiando i quadranti degli orologi come fossero Gratta e vinci
Il guadagno è nascosto troppo in profondità, raschiamo più profondo
Ci buttiamo a capofitto nel secchio con trucco
Salutiamo noi stessi nello specchio degli occhi del passante
Ci tocchiamo, gesto ripetuto ossessivamente,
da non rubare qualcuno il sacco vuoto dalla tasca
O la mano che tocca
Le lancette degli orologi tira giù i pantaloni, le gonne, come un vento insospettato e perverso
Nudi di fronte a noi stessi, teniamo nel incavo delle mani una farfalla trasparente
Con essa raschiamo i nostri volti e le ombre fino a che fa buio e freddo
E ancora più scuro e più freddo
Una canzone ci salva, ode alla dannazione, al’invano di lusso, o… dormire
.
Buttiamoci gli orologi nelle stufe, così da sbrinare le nostre aspettative? ..
Il guadagno non è neanche in queste, ma…

(Din ciclul Blazări proaspete)

răzuim cadranele orologiilor ca pe lozuri
prea înăuntrul se ascunde câștigul, răzuim mai adânc,
ne aruncăm cu capul în găleata cu fard,
ne salutăm în oglinda ochiului trecătorului,
pipăim, gest repetat obsesiv
să nu ne fi furat careva punga buzunarului goală
sau măna care pipăie
limbile orologiilor ne dă jos pantalonii, fustele,
ca un vânt nebănuit și pervertit
goi cu noi înșine ținem în căușul palmelor un fluture transparent
cu el ne răzuim chipurile și umbrele până ce se face întuneric
frig
și mai întuneric și mai frig
ne salvează un cântec, odă naibii, zadarului de lux, sau somnul
.
să aruncăm orologiile în sobe, să ni se dezmorțească așteptările?…
câștigul nu-i nici în acestea dar…

photos by internet