The podding of the precarious destiny – la sgusciatura del destino precario – dezghiocarea destinului precar – 1

Trilingual post, the English translation by Michaela Jahn

Image

If life is too short and often times, it lives us
If vices and virtues have remained unchanged for millennia
and if as beings, it is merely the coat of present that which gives us the illusion of progress
The Evil unevenly alternating with the Good, the variables not always dependent on attitudes,
The avalanche of effects from causes happened in immemorial times
If intolerance starts by any chance with the Self
and the future belongs to the round Ego, common conscience is pray to dilution
If any „if” is taxing us in blood, nerves and wrong aspirations
and channels us towards a sum of rambling, knowing that wherever you took it it’s still a ramble
If the vanguard philosophy means total virtualization
and the afterlife is exactly it
.
I, the self you, the self him,
Another I, another you, another him
We will die with an ever higher frequency than the one with which we are born
.
The vision “future”, the freeing from the cobweb drawn around the globe
Drawn in the lines of the palm, on foreheads, in the DNA
Seems unacceptable but the “where to” is a destiny
.
Life assigns us too many parenthesis, with repeated errors
On a scratched plate
The spirit becomes a question of projection, reflection, deliriously distorted
.
I don’t exist or only I exist?
This dilemma erases imposed meanings, thus I see myself a clone of another clone And so on, so forth…

Image

Se la vita è troppo breve e spesse volte, lei ci vive a noi
Se i vizi e le virtù sono rimasti immutati per millenni
E come esseri, soltanto l’indumento del Presente ci dà l’illusione del progresso
Il Male è in alternanza non uniforme con il Bene, le variabili non sono sempre dipendenti dagli atteggiamenti,
La valanga di effetti da cause accadute in tempi immemorabili
Se l’intolleranza inizia per caso con il Sé
E il futuro appartiene ad un Ego tondo, la coscienza comune è in diluizione
Se qualunque „se” ci è tassare il sangue, i nervi e le aspirazioni sbagliate
E c’indirizza verso un vagante-somma, sapendo che ovunque andrai è comunque una vagante
Se la filosofia all’avanguardia significa virtualizzazione totale
E aldilà è esattamente lì,
.
il mio io, il io tu, il io lui…
un altro io, un altro te, un altro lui
moriremo con una frequenza sempre maggiore di quella con cui nasceremo
.
La visione del „futuro” è la liberazione dalla ragnatela disegnata intorno al globo
Disegnata nelle linee del palmo della mano, sulla fronte, nel DNA
Sembra inaccettabile, ma il „dove” è un destino
.
La vita ci assegna troppe parentesi, con errori ripetuti
Su un giradischi graffiato
Lo spirito diventa una questione di proiezione, riflessione, delirio distorto
.
Io non esisto o soltanto io esisto?
Questo dilemma cancella significati imposti, così, mi vedo un clone di un altro clone… E così via, così via…

Image

dacă viața este prea scurtă și adesea ea ne trăiește
dacă vicii și virtuți sunt neschimbate de milenii
și ca ființă doar haina prezentului ne dă iluzia progresului
răul alternând inegal binele, variabilele nedepinzând întotdeauna de atitudini,
avalanșa efectelor unor cauze întâmplate în vremuri străvechi
dacă intoleranța începe cumva cu sinele
și viitorul este al egoului rotund, conștiința comună diluându-se
dacă orice dacă ne cere vamă din sânge, nervi, aspirații greșite
și ne canalizează spre o razna sumă, știind că oriunde ai lua-o este o razna
dacă filozofia de avangardă înseamnă virtualizare totală
și lumea de apoi este fix acolo

eu, eul tu, eul el,
altul eu, altul tu, altul el
ne vom muri cu o frecvență din ce în ce mai mare decât ne naștem

viziunea viitorul, eliberarea din pânza de păiajen desenată pe glob
desenată pe palmă, pe frunți, în codul genetic
pare inacceptabilă, dar încotro-ul este destin

prea multe paranteze ne pune viața, cu erori repetate
pe o placă zgâriată
spiritul devine o chestiune de proiecție, reflexie, disturbată oniric

eu nu exist sau doar eu exist?
dilema golește sensuri impuse, mă văd astfel clona unei alte clone și tot așa…

Image

photos by internet

Anunțuri

27 de gânduri despre „The podding of the precarious destiny – la sgusciatura del destino precario – dezghiocarea destinului precar – 1

  1. I absolutely love the sad beauty, the soul pain of this, Valeriu; I particularly like the bit, ‘Life assigns…deliriously distorted.’ : magnificent. I feel that you are a true Seer, speaking for our time, our slice in the fragile pie of time. Ali

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s