as if you didn’t know – come se non lo sapessi – de parcă n-ai ști

Trilingual post

as if you didn’t know
that nerves are thinner than the scream of, oh, so many desires
unfulfilled according to your watch with a gold strap

with a smile, you buy my precarious calm
and sell it afterwards on the stock exchange of eyes glued to the back of your dress
on cosmopolitan streets
with a semi – sincere sigh you convince me to pour another drop of wine
well knowing that I will spill half of it on the table cloth, just like time,
in vain I offer to take your dresses to the dry cleaner, the nights without you don’t come out
I wonder in my mind, my mind thought mine but who knows really,
how stupid a smile makes a man, an unfinished gesture like an allusion, a ghost…
No, my nerves don’t swell because of you, it’s just that inexplicable timidity
when I could, just like in the dozen scenarios made in my mind on the way to see you,
drown you in the wine glass, like I would an aspirin and then refuse to drink you
and you would say that it is not advisable to drink wine with…
Better let me drown in a kiss in which we climb, this tower is without an exit..
You will say that only you know all the secret trap doors, like in the movies with Indiana Jones How

fast the wine goes, the hour, the century, the echo of a scream,
thin, nerves by themselves have no relevance whatsoever,
as if you didn’t know

come se non lo sapessi
che i nervi sono più sottili rispetto al grido di, oh, così tanti desideri
inappagati secondo il tuo orologio con cinturino d’oro

con un sorriso, compri il mio calma precario
e venderlo poi in borsa degli occhi incollati sul retro del tuo vestito
su le strade cosmopolite
con un sospiro semi – sincero provi a convincermi di versare un goccio di vino
ben sapendo che io riverserò metà sulla tovaglia, proprio come il tempo,
invano mi offro di portarti i vestiti in tintoria, le notti senza di te non si cancellano
Mi chiedo nella mia mente, presupposta mia, ma chi lo sa veramente,
quanto stupido rende un uomo solo un sorriso, un gesto incompiuto come un’allusione, un fantasma…
No, i miei nervi non per colpa tua si gonfiano, è soltanto inspiegabile timidezza
quando potrei, proprio come nella dozzina di scenari fatti nella mia mente andando da te
di annegarti nel bicchiere, come un’aspirina, e poi rifiutarmi di berti
e tu diresti che non è consigliabile bere vino con…
Meglio annegarmi in un bacio in cui saliamo, questa torre è senza uscita…
e diresti che solo tu conosci tutte le botole segrete, come nei film d’Indiana Jones

che veloce se ne va il vino, l’ora, il decennio, l’eco di un urlo,
sottili, i nervi nella solitudine non hanno alcuna rilevanza di sorta,
come se non lo sapessi

de parcă n-ai ști
că nervii sunt mai subțiri decât țipătul atâtor dorințe
neîmplinite după ceasul tău cu brățară de aur
.
cumperi c-un surâs calmul meu precar
și-l vinzi apoi la bursa ochilor lipiți pe spatele rochiei tale
pe străzile cosmopolite
cu-n oftat semi-sincer mă convingi să mai torn un strop de vin
știind că-l voi vărsa jumătate pe fața de masă, precum și timpul,
în zadar mă ofer să-ți duc rochiile la curățătorie, nopțile fără tine nu se șterg
mă mir în sinea, crezută a mea dar cine știe,
cât de bleg îl face pe bărbat un surâs, un gest nedus la capăt ca o aluzie, nălucă
nu, nu din cauza ta nervii mei se înfoaie, este doar acea inexplicabilă timiditate
când aș putea, fix ca în zecile de scenarii făcute în drum spre tine, să
te înec în paharul cu vin, ca pe-o aspirină, și apoi să refuz să te beau
vei spune că este contraindicat vinul cu…
sau mai bine să mă înec într-un sărut în care să urcăm, turnul acesta e fără ieșire…
vei spune că doar tu știi orice trapă secretă, ca în filmele cu indiana jones
.
ce repede se termină vinul, ceasul, deceniul, ecoul unui țipăt,
subțiri, nervii singuri nu au nicio relevanță,
de parcă n-ai ști