Idleness – L’ozio – Trândăvie

Trilingual text

I am writing a new treaty on uselessness
how to make a moment anonymous and swallow it as a bitter pill
As a non-science man, I allow myself the lack of motivation
the chaos from hostile surroundings gives me unimaginable boldness
hidden geometries lay in the forbidden gesture, delayed forever…
the selfishness grows round like ball that I am too selfish to throw
In the daily per capita trash can
somewhere the desert is baking, the uselessness increases, mankind’s work is ruin, exhibits
in a Museum of the Absurd
Hey, give me a reason to be useless, because even for this, one needs determination
one reason would be, the writing, the other, the breathing, another one yet…
Look, even being useless implies a substantial effort – I thought that
I got away with it but even The selfishness has its resources in the Self, somewhere, someone is lurking

sto scrivendo un nuovo trattato sull’inutilità
come rendere un momento anonimo e… ingoiarlo come un boccone amaro…
essendo un uomo di non-scienza, mi concedo ogni mancanza di motivazione
il caos dagli ambienti ostili mi dà coraggio inimmaginabile
le geometrie nascoste giacevano nel gesto proibito, in ritardo per sempre …
l’egoismo cresce tondo come palla che io sono troppo egoista per gettarla
nel paniere pro capite giornaliero
si cuoce un deserto da qualche parte, l’invano aumenta, l’opera dell’umanità, rovine, reperti
in un museo dell’assurdo…
ehi, dammi un motivo per essere inutile, perché anche per questo, si ha bisogno di determinazione
una ragione potrebbe essere la scrittura, l’altra, la respirazione, un’altra ancora…
guarda, anche per essere inutile comporta uno sforzo notevole – ho pensato che
l’ho fatta franca, ma anche l’egoismo ha le sue risorse nel Sé, da qualche parte, qualcuno è in agguato

scriu un nou tratat de inutilitate
cum să anonimezi clipa și s-o înghiți ca pe un hap amar
om de neștiință fiind, îmi permit să nu îmi asum nicio motivație
haosul din prejmele ostile îmi dă îndrăzneli nebănuite
geometrii ascunse zac în gestul oprit, amânat permetuu…
egoismul devine rotund, o minge pe care sunt prea egoist ca să o arunc
în coșul zilnic al capului de locuitor
undeva se coace pustiul, zadarul sporește, opera umanității ruină, exponate
unui muzeu al absurdului
hei, dați-mi un motiv să fiu inutil, fiindcă până și aici trebuie determinare
unul ar fi scrisul, altul respirația, altul încă…
uite, până și în a fi inutil este un real efort – credeam că scap
egoismul își are resursele în sinele fie și inutil de viu… – undeva, cineva pândește

Photos by internet