the sought for peace – ambita pace – râvnita pace

Trilingual text

Image

I understand that the turmoil of everyday life leads us sideways
“To be” means just to have
We’re looking for assumed peaces among things
But all things can be turned into weapons
We simulate beliefs and formal religiosities – God is a best seller
Embellished with intentions and moralistic images
No, no, no… I don’t want peace as long as I am alive
My bones don’t wish for a death of this sort,
I want the torment of the life in the seed, in the bud, in the first smile
I want all armies sent back home,
The armies in uniforms: military, religious, institutionalized…
The only uniform – uni – form is the nude
We seek for peace when uniforms stifle us, we look at the world through eye sockets
We are ashamed of the emptiness inside… and how can we seek for peace this way?
No, no, no, I don’t want a second hand peace, nor a peace subject to the norms
Of a normal imposed in a corporational, global way, subliminally induced
Nor do I want the peace around money
When the fed one hushes the hungry ones,
Holds the weapons,
The sought for peace lays in love not in coffins lowered in holes fast
And then forgotten like a clouds
The sought for peace lays in the driving away of the planet’s profiteers
Your blood is not worth more than the spirit, and their peace if scared
When facing your spirit and their own blood
No, no, no… I don’t seek peaces that don’t reconcile among themselves
Profit factor for the mighty ones… – and if you knew, they are the ones who envy you…!

Image

tutta la nostra agitazione nella vita quotidiana ci guida obliquo
il verbo essere vuol dire avere,
cerchiamo la pace tra le cose presunte –
ma tutte le cose possono essere trasformate in armi,
simulando credenze e religiosità compiacenti – Dio è soltanto
una merce che si vende bene
guarnita con intenzioni e immagini moralistiche
no, no, no … Non voglio cosi la pace, mentre sono vivo
Non aspetta una morte così nelle mie ossa,
voglio l’agitazione del vivo del seme, del germoglio, del primo sorriso,
e di sciogliere tutti gli eserciti,
l’esercito d’uniformi militari, religiosi, istituzionaliste…
singola uniforme uni è il nudo
la pace si ambita solo quando ci strangola uniformi, guardiamo il mondo con il buco senza occhio
ci svergogniamo per il vuoto da dentro… e come tale si può pretendere la pace?…
no, no, no, non voglio la pace dall’usato, dalla seconda mano, neanche dalle norme
di un normale richiesto di una globalizzazione aziendale, indotta subliminale,
intorno al denaro,
quando quel troppo sazio invita gli affamati a tacere
con le armi tra le mani
ambita pace risiede nell’amore non con delle bare veloce calate in pozzi
e poi guardate come… delle nuvole
ambita pace sta nel bandire tutti, tutti gli speculatori del pianeta…
Il tuo sangue non vale più dello spirito, e loro
si spaventa per il tuo spirito e del loro proprio sangue
no, no, no … non le paci agognate che non si potranno mai conciliare tra loro,
un fattore di profitto dei forti … – E sai che sono sempre loro invidiarti…!

Image

întreg zbuciumul traiului zilnic ne mână pieziş
a fi înseamnă doar a avea
căutăm păci presupuse printre lucruri
dar toate lucrurile pot fi transformate în arme
simulăm credinţe şi religiozităţi complezente – Dumnezeu este
marfa care se vinde cel mai bine
garnisit cu intenţii şi imagini moraliste
nu, nu, nu… nu vreau pacea câtă vreme sunt viu
nu o astfel de moarte aşteaptă în oasele mele,
vreau zbuciumul viului din sămânţă, din mugur, din surâsul dintâi,
vreau armatele toate trimise la vatră,
armatele în uniforme militare, religioase, instituţionaliste…
unica uniformă uni-formă este nudul
răvnim pacea când ne sugrumă uniformele, privim lumea doar cu găvanele
suntem neruşinaţi de golul din interior… şi cum mai putem astfel pretinde păci?…
nu, nu, nu, eu nu vrea pace la second hand, nici pace pe normele
unui normal impus corporatist, globalizaţionist, indus subliminal
nici cea din preajma banilor
când prea sătulul face semn de linişte celor flămânzi
ţine în mână armele
râvnita pace stă-n iubire nu în coşciuge coborâte cu fast în gropi
şi-apoi uitate precum un nor
râvnita pace stă-n izgonirea speculanţilor planetei
sângele tău nu valorează mai mult decât spiritul, iar lor
li se sperie pacea în faţa spiritului tău şi a propriului lor sânge
nu, nu, nu… nu răvnesc păci care niciodată nu se pot reconcilia între ele
factor de profit celor puternici… – şi de-ai şti că tot ei te invidiază…!

Image

Photos by internet

21 thoughts on “the sought for peace – ambita pace – râvnita pace

  1. Strong and blatant truth, enjoyed reading it.

    Like

  2. Read this with the Google translation, but still powerful even if not a perfect translation. Thanks for following my blog CRCreateaday; I look forward to more thought provoking poetry.

    Like

  3. Wow! very deep, Valeriu.

    I love how you make us stop and think. Have a great day.
    Hugs from Oz. Paula xx

    Like

  4. Beautifully said. Peace is a wonderful thought, but is it what we want or God? I admire your thoughts and posts.

    Like

  5. I don’t quite understand this one. Is peace within ourselves or is war better?

    Like

  6. your poem touched me🙂

    Like

  7. […] the sought for peace – ambita pace – râvnita pace. […]

    Like

  8. Solid piece! and so true!

    Like

  9. Reblogged this on therefugiaxo.

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s