lyrical dialogue Valeriu – Michaela (M. is a my true friend)

trilingual text

Image

An imaginary him: And it snows with birds and… who cares, life is a passionate wound
white means the field’s glaucoma?
…the forests are late coming to a dinner with clouds from lost and found in loves he who is looking for guilt is… guilty

She, disturbingly alive: the one who lets a child cry, doesn’t know how to laugh inside

He: the cry gives birth to rains of action with regret the mother infuses the milk with love

She: and it snows with austere silences in birds, wings trimmed by the mist of a thought of life (listen to me, I completely lost it, I can’t write on command) or maybe it’s divine nectar

He: glassy through which the edges of the time scratch destinies when life is late in train stations where trains pass no more and I see my lover drowned on the bottom of a glass of wine or maybe I am just seeing the bottom?….

She: And why couldn’t it be the breast of the glass?

He: The nectar is to be raised in a slow burn

She: let’s not, let’s not increase the effort with the fruit the nectar rains form sunsets (behind the scenes: eventually, we’re going to revive Shakespeare in a Moldavian – Muntenian version)

He: but you are shrouding yourself in too many veils of fear which chase away the gesture and implosively trigger the fallacy of a humble slave who in his delirium tries to take on a worthy burden

She: Look, no, he doesn’t stop his flight enough to allow me to embrace him.

Image

Un lui immaginario: E nevica con uccelli e … chi se ne frega, la vita è una ferita impetuosa
bianco significa glaucoma del campo?
…Le foreste sono in ritardo ad una cena con le nubi dai bagagli persi
nell’amore chi è alla ricerca di senso di colpa è … colpevole

Lei, inquietantemente viva: quella che consente ad un bambino piangere, non sa come ridere dentro

Lui: il grido partorisce piogge di fatti, con rammarico la madre infonde il latte nell’amore

Lei: e nevica con silenzi austeri negli uccelli, ali tagliate dalla nebbia di un pensiero di vita (ascoltami, ho completamente perso, posso scrivere a comando) o forse è il nettare divino

Lui: vetroso, attraverso il quale i bordi delle sorti intagliano il tempo quando
la vita è in ritardo nelle stazioni in cui i treni passano non più e vedo il mio amore annegato
sul fondo di un bicchiere di vino
o forse sto solo vedendo il fondo? ….

Lei: E perché non potrebbe essere il petto del vetro?

Lui: Il nettare è d’essere sollevato in un lento bruciare

Lei: non è, cerchiamo di non aumentare lo sforzo con il frutto, le piogge, nettare a forma di tramonti (nel retroscena: alla fine, che andremo a rivivere alla Shakespeare in una versione moldavo – vallacho)

Lui: ma ti stai avvolgendo in troppi veli di paura che scacciare il gesto e implosivi innescare la fallacia di un umile schiavo che nel suo delirio cerca di assumere un peso degno

Lei: Senti, no, lui non si ferma il suo volo abbastanza da permettermi di abbracciarlo.

Image

un el imaginar: şi ninge cu păsări şi… cui îi pasă
viţa-i o rană impetuoasă, albul înseamnă glaucomul câmpiei?…
pădurile-ntârzie să mai vină la o cină cu nouri de la bagaje pierdute
în iubiri cine caută vină… e vinovat

o ea deranjant de vie: cine lasă un copil să plângă
nu ştie să râdă în sine

el: plânsul naşte ploi de fapte
mama-i pune iubire în lapte cu părere de rău

ea: şi ninge-n păsări cu tăceri severe
aripi tunse de ceaţa unui gând de viaţă (hai ca am luat-o pe câmpie, eu nu pot să scriu la comandă) ori poate e nectar divin

el: sticloase
prin care muchiile vremii scrijelesc destine
când viaţa-ntârzie-n gări prin care trenuri nu mai vin
şi-mi văd iubita înecată pe fundul unui pahar cu vin
sau văd doar fundul?

ea: şi de ce nu, să fie sânul cupei

el: nectarul tre să-l creşti din ardere înceată

ea: să nu, să nu’nteţim cu rodul sârgul
nectarul plouă din amurguri

(in culise el: până la urmă iese shakespeare varianta moldo-munteană)

el: dar tu îţi treci prea multe voaluri
de temeri care-alungă gestul
şi imploziv stârnind eresul
unui umil sclav ce-n aiurare îşi cearcă o povară demnă

ea: uite, nu, nu îşi opreşte zborul îndeajuns încât
să il cuprind

Image

photos by internet

10 thoughts on “lyrical dialogue Valeriu – Michaela (M. is a my true friend)

  1. I just love your poetry!
    Have a great weekend, Valeriu.🙂

    Hugs Paula xxx

    Like

  2. What an exquisite pair! Lovely.

    Like

  3. great! cu zâmbete… aproape teatral🙂

    Like

  4. L’ha ribloggato su valeriudgbarbu2ite ha commentato:
    Add your thoughts here… (optional)

    Like

  5. “şi ninge-n păsări cu tăceri severe
    aripi tunse de ceaţa unui gând de viaţă” is one of those epic images you never forget in a lifetime. wow.🙂

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s