radio Valeriu

trilingual text

I am talking to you endlessly about endless stories
I am telling you the imminent future in segments that may star you – You listen to me
and only after a while I realize that I have a radio voice,
that you are listening to me as you would to the radio..
.
A vibrant morning slides up like a backup Sun
in bus number 451, I am reading the future in the streaks left on the unwiped windshield
as witches read it in coffee drags
The semi-magic state spoils a real life story: on the asphalt lies a discarded rose,
Numberless cars are running it over and as long as I have time to count
Every wheel crushes my palm… my forehead… my breast..
.
Around me, every 451 traveler
Is eyes glued to his cellular phone, headphones on..
Nobody, nobody, nobody
Saw the murdered rose – and in the evening I told you the story and you
You were listening fascinated to radio Valeriu…

Parlo all’infinito sulle storie infinite.
Ti racconto il futuro imminente con segmenti in cui il protagonista
puoi essere te – appena mi ascolti e dopo un po’ mi rendo conto
che ho la voce di radio, che mi stai ascoltando come fossi un radio…
.
Un vibrante mattino scivola come un Sole di scorta
nel bus 451, indovino il futuro nelle orme del vetro sporco
come indovinano le streghe nel caffè
lo stato di semi-magia è stato rotto di una storia reale: sull’asfalto c’era scartata
una rosa, decine di macchine le passava sopra, tanto quanto ho il tempo di contare,
qualsiasi ruota mi schiaccia la mano… la fronte… il petto
.
intorno a me, ogni viaggiatore del 451,
ha gli occhi incollati al suo cellulare, con l’auricolare nelle orecchie …
nessuno, nessuno, nessuno
non ha visto la rosa uccisa – e la sera ti raccontano la storia e tu,
incantata, ascolti radio valeriu

Îţi vorbesc la nesfârşit despre întâmplări nesfârşite.
Îţi povestesc viitorul iminent cu segmente în care protagonistă
poţi fi tu – tu mă asculţi şi abia după o vreme îmi dau seama
că am voce radio, că mă asculţi ca pe un radio…
.
O dimineaţă vibrantă lunecă în sus ca un Soare de rezervă
în autobuzul 451, ghicesc viitorul în urmele geamului neşters
precum ghicesc vrăjitoarele în cafea
Starea de semi-magie o strică o întâmplare reală: pe asfalt zace aruncat
un trandafir, zeci de maşini îl calcă şi, atât cât am vreme să număr,
orice roată îmi striveşte palma… fruntea… pieptul
.
în preajmă fiecare călător 451-ist
stă lipit cu ochii în telefonul său mobil, cu căştile-n urechi…
nimeni, nimeni, nimeni
nu a văzut trandafirul ucis – şi seara ţi-am povestit întâmplarea iar tu
ascultai vrăjită radio valeriu…