zoom

Trilingual text

One day, maybe today,
I won’t mix up the levels anymore, up is not up,
only the one who climbs knows….
I will braid the hands of the clock without making knots
and I will want to want, learning to understand the hesitations of the scales…
the balance means death, the tossing is breathing
with both nostrils.
.
I demand too much from my feelings when
I ask that they drag me, increasing my aura, that they bring me abundance, yet,
their parade shows me naked – only I see myself dressed in pompous garments..
there are no hopes without deceiving, nor sensations without illusions
the heart is a nursery for fears and desires often times a waste
I demand a surrealistic body, to fit fineries and joys
and they don’t exist as simple or complex, the joy is one – I exist
.
I won’t find amongst you neither my love, nor my executioner
the reason for failure is that I cannot always choose my best
Self from the multitude of Selves that abusively inhabit me
the reason for fulfillment is destroyed by hesitation, the effect is a self the one who writes
and the painting throws me out of the frame a sort of abortion or liberty…
those that you see are twisted shadows that magnify me, zoom on a tear yet to be cried –
but that will come one day, maybe today…
.
Our bodies are piteous tears in the eye of an earth deserving to be walked upon by Gods.

Un giorno, forse oggi,
Non voglio più confondere i gradini, il su non è proprio su
soltanto chi sale lo sa
Io tesserò le lancette dell’orologio senza farli dei nodi
voglio volere, imparando a comprendere le bilance
l’equilibrio significa la morte, il bilanciamento è la respirazione
con entrambe le narici.
.
Chiedo troppo dai miei sentimenti
Chiedo che mi viva aumentando la mia aura, che mi porta abbondanza, eppure,
la loro sfilata mi mostra nudo – soltanto io mi vedo vestito in abiti pomposi …
non ci sono speranze senza inganni, né sensazioni senza illusioni
il cuore è un vivaio di paure e desideri spesso volte uno spreco
Esigo un corpo surreale, elasticizzato, per adattarsi in lui le bontà e gioie
e non esistono gioie semplici o complessi, la gioia è una – io esisto
.
Non sceglierò tra voi né il mio amore, né il mio carnefice
la ragione dei fallimenti è che non posso sempre scegliere il „sé” migliore
dalla moltitudine dei „sé” che mi abitano abusivamente
la ragione d’adempimento è distrutta dall’esitazione, l’effetto è un „sé” chi qui scrive
e il dipinto mi butta fuori della cornice, come una sorta d’aborto o la libertà …
quello che vedete sono ombre contorte che m’ingrandiscono, zoom in una lacrima ancora non arrivata –
ma che verrà un giorno, forse oggi …
.
I nostri corpi sono lacrime pietose negli occhi di una terra che… merita ad essere abitata dai Dei.

Într-o zi, poate astăzi,
nu voi mai încurca treptele, sus nu este sus,
doar cel care urcă ştie,
voi împleti acele ceasornicului fără noduri
şi voi vrea să vreau, învăţând cumpenele…
echilibrul înseamnă moarte, balansul este respiraţie
cu nările amândouă

pretind sentimentelor prea mult
să mă trăiască sporindu-mi aura, să-mi aducă belşug, însă,
parada lor mă arată gol – doar eu văzându-mă fastuos gătit
nu există speranţe fără amăgire nici senzaţii fără iluzii
inima-i o crescătorie de temeri şi dorinţe adesea risipă
pretind trup supraelastic, să-ncapă în el bunătăţi şi bucurii
şi ele nu există ca simple sau complexe, bucuria-i una – exist

nu dintre voi îmi voi alege iubirea ori călăul
pricina eşecurilor este că nu pot mereu s-aleg eul cel mai bun
dintre câţi eu mă locuiesc abuziv
cauza împlinirilor o strică şovăirea, efectul sunt eu cel ce scriu
şi tabloul mă aruncă din ramă, un soi de avort sau libertate
ceea ce vedeţi sunt umbre răsucite care mă cresc, zoom pe o lacrimă neivită –
dar va veni într-o zi, poate astăzi…

trupurile noastre sunt biete lacrime din ochiul unui pământ demn să fie locuit de zei

photos by internet