Unborn son – figlio mai nato – copilule nenăscut

Trilingual text

Come, my son, birth and death are not democratic,
Nor stories, life is merely a sort of tourism, death a slumber…
So, you can’t choose, can’t either rely on apparent coincidences..
Come, you’ll receive your right to a slice of the air, of the sun, of the soil
Through heredity you’ll get only the burdens of you future…
You’ll visit this sublime land of sufferance,
You will be taught according to the norms of major interests
Your smile is already listed on the stock exchange, you already have debts
You will be able to be what you want if
You’ll know how to see the deceit of waiting, of your own goals
Among the lies of global promises
If you are human, above anything else, and you find answers to no matter what questions only in your life burnt heart
Because you have to learn on your own, what questions one should never ask and how,
You will grow old, on your turn, full of memories, beautiful by excellence
And you will go to sleep with your dream already fulfilled, you will have lived,
Come, love is awaiting you at the same time with trials always stronger than you
Don’t worry, they will raise you somehow
You will have to deserve your death more than your life
So that you don’t have the illusion of other false, deceiving merits,
You will have to earn your time, moment by moment, not to lose it
And you will make mistakes repeatedly for millennia, on top the ones personalized
Assume them without bitterness, although life is never an error
Because errors happen only when there is no path, otherwise, you can’t be held accountable for anything
Come, I won’t be your father more than a colleague, or student
Nor will I lie that I wanted you exactly how you are, I imagined you
A perfect clone of a often imperfect myself
One who will accomplish everything that I couldn’t
But, I am not right, I am only guilty
You will kill me slowly, archetypal Brutus, with the strong emotions
Of your inherent and nameless failures and successes
You will be someone nonetheless, don’t forget to be someone,
Beyond the fashion of being someone, allow yourself the luxury of being more than a number
Don’t rely on name, origin, without assuming them
And more, don’t forget for even one moment that without faith and
Without being born at amazing frequencies from your own self, you don’t exist
And if being is a struggle, I will not teach you the military salute
You won’t be… you against you, because you will win anyway by losing
Come, like a knife in the heart of your mother, like a bullet in my heel
We’ll learn to bear your wound for a while, your life, come…

Vieni, mio figlio, la nascita e la morte non sono democratiche,
né le storie, la vita è soltanto una sorta di turismo, la morte è un sonno …
quindi, non si può tanto scegliere, non può né fare affidamento su coincidenze apparenti …
Vieni, riceverai il tuo diritto ad una fettina dell’aria, del sole, del suolo
attraverso l’ereditarietà si otterrà soltanto gli oneri di te per un futuro …
Potrai visitare questa sublime terra della sofferenza,
ti sarà insegnate le norme di maggiore interesse
Il tuo sorriso è già quotato in borsa, disponi già di debiti
Sarai in grado d’essere quello che vuoi se
saprai come vedere l’inganno nelle attese, i tuoi obiettivi
tra le menzogne di promesse complessive
se sarai un uomo, prima di tutto, e troverai ogni risposta solo nel tuo cuore bruciato dalla vita
perché devi imparare da solo, che domande si dovrebbero mai chiedere e come,
Potrai invecchiare, al tuo turno, pieno di ricordi, belli per eccellenza
e andrai a dormire con il tuo sogno già soddisfatto, hai vissuto,
Vieni, ti aspetta l’amore e allo stesso tempo le prove sempre più forte di te
Non ti preoccupare, ti alzerai in qualche modo
dovrai meritare la tua morte più di quanto la tua vita
al modo che non ha l’illusione d’altri meriti falsi, ingannatori,
dovrai guadagnare il tuo tempo, momento per momento, e di non perderlo
E commetterai degli errori ripetutamente per millenni, in cima a quelle personalizzate
Assumerle senza amarezza, anche se la vita non è mai un errore
Poiché gli errori succedono solo quando non c’è alcun percorso, in caso contrario, non si può essere ritenuti responsabili per qualsiasi cosa
Andiamo, non voglio essere tuo padre più che un collega, o un tuo allievo
Né ti mentisco che ti volevo esattamente come sei, ti ho immaginato
un clone perfetto di un me stesso spesso imperfetto
Colui chi compirà tutto ciò che nella vita io non potevo
Ma, io non ho mai ragioni, io ho soltanto delle colpe
Tu mi ucciderai lentamente, archetipale Bruto, con le emozioni forti
dei tuoi fallimenti e successi inerenti e senza nome
Sarai in ogni caso qualcuno, non dimenticarti d’essere qualcuno,
Di là dalla moda d’essere qualcuno, concederti il lusso d’essere più di solo un certo numero
Non fare affidamento sul nome, l’origine, senza assumerli
E di più, non dimenticare nemmeno per un attimo che senza la fede e
senza essere nato ad incredibili frequenze da te stesso, tu non esisti
E se l’essere è una lotta, non t’insegnerò il saluto militare
Non sarà uno … tu contro di te, perché si vince lo stesso dal perdere
Vieni, come un coltello nel cuore di tua madre, come un proiettile nel mio tallone
Impareremo a sopportare la ferita per un po’, la tua vita, vieni…

vino, naşterea şi moartea nu sunt democratice
nici întâmplări, viaţa-i doar un soi de turism, moartea un somn…
aşadar, nu poţi alege, nici să te bizui pe coincideţe aparente…
vino, îţi vei primi ca un drept felia de aer, de soare, de ţărână,
ereditar numai poverile viitorului tău…
vei vizita acest pământ sublim al suferinţei,
te vor educa pe normele intereselor majore,
deja surâsul îţi este cotat la bursă, deja ai datorii
vei putea fi ce vrei tu dacă
vei şti să desluşeşti amăgirea aşteptărilor, năzuinţelor tale
printre minciunile promisiunilor globale
dacă vei fi om, mai presus de orice, şi-ţi vei găsi orice răspuns,
oricăror întrebări, doar în inima ta arsă de viaţă,
pentru că va trebui să înveţi singur care întrebări nu trebuiesc puse, sau cum,
vei îmbătrâni la rândul tău doldora cu amintiri prin excelenţă frumoase
şi vei pleca să dormi cu visul deja împlinit, ai trăit,
vino, te aşteaptă iubirea şi deopotrivă încercări mereu mai tari ca tine
nu te teme, ele te vor creşte cumva
va trebui să-ţi meriţi moartea mai mult decât viaţa
ca să nu ai iluzia altor merite false, amăgitoare,
va trebui să îţi câştigi timpul, clipă cu clipă, nu să-l pierzi
şi vei face erori repetate milenii, plus cele personalizate,
tu să ţi le asumi fără amărăciune, deşi viaţa nu-i niciodată o eroare
fiindcă erorile se petrec doar când există un drum, altfel, nimic nu ţi se poate imputa
vino, eu nu-ţi voi fi tatăl mai mult decât coleg, sau elev,
nici minţi că te-am dorit fix aşa cum eşti, mi te închipuiam
o clonă perfectă a unui eu adesea imperfect
unul care va împlini tot ceea ce nu am fost eu în stare
dar, nu am dreptate ci doar vini
mă vei ucide lent, brutus arhetipal, prin emoţiile tari
din insuccesele şi succesele tale inerente şi anonime
vei fi totuşi cineva, să nu uiţi să fii cineva,
dincolo de cinevaismul modei, permiteţi luxul să nu fii doar o cifră
nu te baza pe nume, origini, fără să ţi le asumi
şi mai mult, să nu uiţi nicio clipă că fără o credinţă şi
fără să te naşti cu frecvenţe uluitoare din sinele tău, nu exişti
iar dacă a fi este o luptă, eu nu te voi învăţa salutul militar
nu-ţi vei fi …tu contra tu, fiindcă tot tu vei învinge pierzând
vino, ca un cuţit în inima mamei tale, ca un glonţ în călcâiul meu
noi vom învăţa să-ţi suportăm o vreme rana, viaţa ta, vino…