riding a wave, together – sulla cresta dell’onda, insieme – pe val, împreună

Trilingual text

the tales of the second are written by the age
in a raindrop fits the entire Earth –
to speak about eternity, I would only need the beginning of a fairytale
once upon a time… and we find it unique
too much of a mystery and it will remain that way for a while… Once upon a time the chain that held the time without a verb broke and ever since
The Universe is wandering in its mind until the echo of the first sound looses its way
– Me, having been writing here about the second for over a quarter of century, and you who
without a doubt, will be reading, together, we are riding the wave of the echo, a sort of electrons between times and waters
Or maybe we are stones skipping the glossy surface of I don’t know what hand to whom we owe the verb

la storia del secondo la scrive un evo,
in una goccia di pioggia entra tutta la terra –
per parlare d’eternità mi basterebbe soltanto un inizio di storia
.
c’era una volta… e sembrava unico
troppo è mistero e rimarrà ancora … c’era una volta rotto l’anello che
teneva il tempo senza verbo
L’Universo sta vagando nel se stesso fino a, quando l’eco del primo suono perderà la sua strada
– io che sto scrivendo qui per oltre un quarto di secolo su di un secondo… e voi che
imminente leggerete, insieme, siamo sulla cresta di un’onda dell’eco
una sorta d’elettroni tra tempo e acqua
O forse siamo pietre saltando la superficie lucida buttati di non so che cosa o della mano a cui siamo debitori per il verbo

poveştile secundei le scrie un ev,
într-un strop de ploaie încape întreg Pământul –
să vorbesc despre veşnicie mi-ar fi de ajuns un început de poveste
.
a fost odată… şi ni se pare unic
prea e taină şi că va rămâne încă… a fost odată ruptă
zaua care ţinea timpul fără verb şi de atunci
tot hălăduie Universul în sinea lui până ce ecoul sunetului dintâi se va rătăci
– eu, scriind aici de peste un sfert de veac despre secundă şi tu, care
iminent vei citi, împreună, suntem pe creasta unui val al ecoului
un soi de electroni între timpuri şi ape
ori suntem pietre săltând luciul neştiind cărei mâini datorăm verbul