Counter- story / Contro-storiella / contra-poveste

Trilingual text

Image

Vasile Iloveyou and Zoe Iloveyou
Were courting each other, comically under the lamp post of the platform
In a train station passed only by arrogant trains
At a speed that would look like a mere basalt-gray smear
The train tracks, twisted, alcoholic, not parallel enough
Were tearing slices from the soles of the tennis shoes,
He was reciting to her from the work of a failed poet, she was failing to listen to the poem
Twisting apparent locks of hair with her finger on the temple bent towards yesterday –
She was keeping there future secret memories, with betrayals and suspense
The air smelled of metallic imminence, something
Was about to happen, a sort of horizontal rain, reaching only the telegraph wires
And the wing of a bird flying away from the ignored poem
At a certain moment – as every moment is merely given and not pre-existent –
He kissed her, missing the mouth, on the corner of her polite, forced smile
Unannounced by signals, a train sprang from her mouth and hit his chin:
– I am pregnant…
The presumed father picked his teeth with the nail of his pinkie and bit into a phrase:
– And I said that I wouldn’t recite to you from anonymous poets anymore…
The G-spot of the story: Vasile Iloveyou is greasing the train tracks with tears of emotions
Zoe Iloveyou gathers train tracks from unwritten poems
All of the sudden, even though I had already announced you that something was about to happen
A vertical love train blows both of them away together with the train station –
Their love was like an express train
First and last in these parts
Basalt-grey goes good with red
Passed the time predicted, from the opposite side, came the baby who
Would become a famous poet
As famous as destiny, because the train is only the poem
The poet, a train station
The end of the story, the suspense and betrayals are anonymous, the chin
Keeps on reading
There are rain trains, there are round rains, there are train stations within the moment
And intentions
Still, basalt-grey with red will be forever, everywhere…. In fashion
If you understood the story, help birth the child…

Image

Basilio Tiamone e Zoe Tiamona
si corteggiavano comicamente sotto l’ultimo lampione della piattaforma
in una stazione ferroviaria dove passano solo treni arroganti
ad una velocità che sembrerebbe come una semplice macchia grigio basalto,
i binari del treno, contorti alcolico, non abbastanza paralleli
strappavano fette dalle suole delle loro scarpe da tennis,
lui stava recitando a lei versi di un poeta fallito, lei falliva ad ascoltare la poesia
increspando un filo apparente di capello con il dito sulla tempia piegata verso ieri –
lei teneva lì future memorie segrete, con tradimenti e suspense
L’aria odorava metallico d’imminenza, qualcosa
stava per accadere, una sorta di pioggia orizzontale, raggiungendo solo i fili del telegrafo
e l’ala di un uccello che vola lontano dal poema ignorato
Ad un certo momento – come ogni momento è semplicemente dato e non pre-esistente –
la baciò, non trovando la bocca, in un angolo del suo gentile sorriso forzato
Senza preavviso da segnali, un treno che scaturiva dalla sua bocca, le ha colpito il mento:
– Sono incinta …
Il presunto padre raccolse i denti con l’unghia del suo mignolo e morde una frase:
– E ho detto io che non avrei recitare più per te dai poeti anonimi…
Il punto G della storia: Basilio Tiamone unge i binari del treno con le lacrime d’emozioni
Zoe Tiamona raccoglie traversine da poesie non scritte
Tutto d’un tratto, anche se avevo già annunciato che qualcosa stava per accadere,
un treno verticale soffiò entrambi via, insieme con la stazione ferroviaria –
Il loro amore era come un treno espresso
primo e ultimo da queste parti
Basalto grigio-va bene con il rosso
Trascorso il tempo previsto, dal lato opposto, arrivò il bambino che
diventerà un famoso poeta,
famoso come il destino, perché solo la poesia è il treno,
il poeta, sempre solo una stazione ferroviaria
La fine della storia, la suspense e tradimenti sono anonimi, il mento
continua a leggere
Ci sono treni di pioggia, ci sono le piogge rotonde, ci sono stazioni ferroviarie all’interno del momento
E le intenzioni
Eppure, basalto grigio con rosso sarà per sempre, ovunque di moda
Se avete capito la storia, aiutate alla nascita del bambino…

Image

vasile teiubescu şi cu zoe teiubeasca
se curtau şăgalnic sub ultimul felinar al peronului
într-o haltă unde trec doar trenuri arogante
într-o viteză ce-ar părea doar o dâră de gri-bazalt

şinele răsucite, alcoolice, nuîndeajuns de paralele
smulgeau felii din tălpile tenişilor,
el îi recita din opera unui poet ratat, ea rata poemul
cu degetul cârlioţând suviţe aparente pe tâmpla dinspre ieri –
avea acolo viitoare amintiri tăinuite, cu trădări şi suspans

în aer miroasea metalic a iminenţă, ceva
stă să se întâmple, un fel de ploaie orizontală, neatingând decât
firele de telegraf
şi aripa un păsări zburătăcind din poemul neascultat

la un moment dat – precum fiecare moment este doar dat şi nu preexistent –
el o sărută nenimerind gura, pe colţul surâsului silit amabil
din gură-i ţâşni un tren neanuţat de semnale, îi lovi bărbia:
– sunt însărcinată…
prezumtivul tată se scobi între dinţi cu unghia degetului mic şi muşcă fraza:
– doar am zis că nu-ţi mai recit din anonimi…

punctul ge al întâmplării: vasile teiubescu unge şinele cu lacrimi de emoţie
zoe teiubeasca adună traverse din poeme nescrise
intempestiv, deşi v-am anunţat că stă să se-ntâmple,
un tren vertical iubiriu îi spulberă pe amândoi cu tot cu haltă – fu iubirea expres
prima-ultima oară prin părţile acestea

gri-bazalt cu roşu dă bine

peste vremea sorocită, din direcţia opusă venea pruncul care
va deveni un poet de seamă
de-o seamă cu destinul, fiindcă doar poemul este trenul
poetul o haltă

sfârşitul întâmplării, suspansul şi trădările sunt anonime, bărbia citeşte mai departe
sunt trenuri ploi, sunt ploi rotunde, sunt halte în clipă
şi intenţii
totuşi, gri-bazalt cu roşu va fi mereu oriunde …la modă
dacă aţi înţeles povestea, moşiţi măcar pruncul…
Image

19 thoughts on “Counter- story / Contro-storiella / contra-poveste

  1. Wow!! I was glued to my laptop reading this one! Hugs Valeriu…Paula xxxx

    Like

  2. Wow, how touching! I really enjoyed this poem, lovely job.

    Like

  3. Really liked this translations and the pictures (especially the last one). Nice.

    Like

  4. I’ve reblogged this one on Frederickanderson too. You have the most sensitive way with allegory – masterful!

    Like

  5. I like this format– a cross between a poem and a short story.

    Like

  6. L’ha ribloggato su valeriudgbarbu2ite ha commentato:
    Add your thoughts here… (optional)

    Like

  7. […] The other two languages are at  Counter- story / Contro-storiella / contra-poveste | valeriu dg barbu blog. […]

    Like

  8. Great read! I love the imagery of the line: “finger on the temple bent towards yesterday”.

    Like

  9. —> “”Unannounced by signals, a train sprang from her mouth and hit his chin:
    – I am pregnant…”” <—- Love this line!!!

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s