short circuit / cortocircuito / scurt-circuit

Trilingual text

Motto: to see the sky through the eyes of a leaf
And not to expect more compassion
Than hands reaching out
The skill of giving is learned through receiving and you already did
How much did you build on your own from soul and matter?
The things bought through sweat and negotiations
Are short term illusions
.
Help me understand: I was longing, being unemployed,
For the liberty of a social responsibility, to be useful somehow,
Today this liberty seems like a yolk, I, an ox pulling next to
Many others around a still plow
I was longing, having nobody to love, to have the liberty of giving myself
Furiously, totally,
Today this liberty seems like a job, I am the bread maker,
The oven bakes heart shaped breads and very few still want bread nowadays
The vast majority are after Christmas bread, some lost soul wants sesame pretzels
And however surrealistic the heart, an irreversible yesterday tears at the production
I was longing for the liberty of a bohemian, an artist, to imitate gods, rebuild worlds,
Today the worlds rebuilt seem amazingly identical to a real world: shadows and groaning being the common denominator
Help me understand what exactly causes the longing and the remarkable results that we constantly seem to get, how do the consistently and the so-precisely-in-vain intersect?..
The geometry of a full and satisfying smile, I acquired that by looking at the leaves
But everything else, everything seems an illusion and.. as if I had been born directly from an abstract statue
Dedicated to the smoke that rises lazily from the oven of a baker drunk on life…

(this photo by geleriu cosmin)

Motto: per vedere il cielo con gli occhi di una foglia
E non aspettarti a più compassione
che di mani tese
L’abilità di dare è appresa attraverso la ricezione e hai già ricevuto tanto
Quanto hai fatto con le tue forze dall’anima e materia?
Le cose che hai acquistato con il sudore e le trattative
sono soltanto illusioni di breve termine di validità scaduto
.
Aiutami a capire: desideravo, essendo disoccupato,
di avere la libertà di una responsabilità sociale, per essere utile in qualche modo,
Oggi questa libertà mi sembra un giogo, io, un bue che tira accanto
ad altri buoi moltiplicati attorno ad un caro inerte
Non vedevo l’ora, non avendo un amore, di avere la libertà di dare me stesso
impetuosamente, totale,
Oggi questa libertà sembra come un lavoro, io sono il panettiere,
il forno cuoce cuore a forma di pane e pochi hanno voglia di pane nei giorni nostri
la stragrande maggioranza vuole il panettone, qualche anima persa vuole salatini con sesamo
E per quanto è super elastico il cuore, un irreversibile ieri ruba la produzione
Non vedevo l’ora di avere la libertà di un estravagante, un artista, di imitare gli dei, ricostruire mondi,
Oggi i mondi ricostruiti sembrano incredibilmente identici ad un mondo reale: ombre e
gemiti il minimo comune multiplo
Aiutami a capire, che cosa causa esattamente il desiderio e pure notevoli risultati, che ci sembra sempre di ottenere, come si fa che tutti loro s’intersecano con invano? ..
La geometria di un sorriso pieno e soddisfacente, ho acquisito guardando le foglie,
ma tutto il resto, sembra un’illusione e … come se io fossi nato direttamente una statua astratta
dedicata al fumo che si alza pigramente dal forno di un panettiere ubriaco di vita …

Motto: să vezi cerul prin ochii unei frunze
şi să nu aştepţi compasiune mai mult
decât mâini întinse
deprinderea de a dărui se învaţă primind şi deja ai primit
câte ai făcut cu forţele tale din suflet şi materie?…
cele cumpărate cu sudoare şi tocmeli
sunt iluzii cu termen de valabilitate scăzut
.
ajutaţi-mă să înţeleg: tânjeam, neavând un serviciu,
să am libertatea unei responsabilităţi sociale, să fiu util cumva,
astăzi această libertate pare jugul în care sunt boul mergând pe lângă
boii multiplicaţi în jurul unui car inert
tânjeam, neavând o iubire, să am libertatea unei dăruiri impetuoase, totale,
astăzi această libertate pare un serviciu, sunt brutarul,
cuptorul coace inimi în formă de pâine şi puţini mai vor pâine
o majoritate cere cozonaci, câteun rătăcit vrea covrigi cu susan
şi oricât de supraelastică ar putea fi inima, un ieri implacabil smulge producţia
tânjeam să am libertatea unui boem, unui artist, să imit zei, să recompun lumi,
astăzi lumile rezultate par uluitor de identice unei lumi reale: umbre şi
vaiet numitor comun
ajutaţi-mă să înţeleg ce anume determină tânjirea şi rezultatele remarcabile
obţinute constant, cum de intersectează consecventul şi atât de precisul zadar…
geometria unui surâs complet şi hrănitor am deprins-o privind frunze
dar restul, totul, îmi pare amăgire şi …precum aş fi fost născut direct o statuie abstractă
închinată fumului care se ridică leneş din coşul cuptorului unui brutar beat de viaţă…