The Pendulum – il pendolo – pendulul

trilingual text

• MOTTO: Shall I compare thee to a summer’s day? (Sonnet 18)
William Shakespeare

Shall I compare thee to a summer’s day?
Thou art more lovely and more temperate:
Rough winds do shake the darling buds of May,
And summer’s lease hath all too short a date:
Sometime too hot the eye of heaven shines,
And often is his gold complexion dimm’d;
And every fair from fair sometime declines,
By chance, or nature’s changing course untrimm’d;
But thy eternal summer shall not fade,
Nor lose possession of that fair thou ow’st;
Nor shall Death brag thou wander’st in his shade,
When in eternal lines to time thou grow’st:
So long as men can breathe, or eyes can see,
So long lives this, and this gives life to thee.

The left eye says to the right one: It’s not fair that
Only you can see the moon shade on her cheek
The left leg says to the right one: It’s not fair that
I have to start first and then, I am to trip on the shoelace left , as if by accident,
Undone in front of me, when the wrongheaded above is in love
The upper lip says to the lower one: You kiss her like the wall that encloses the water in a well/with greedy bliss, let me be first, at least today
I can accomplish the gesture like a virgin wing, unflown
The left ventricle says to the right one: You have wonder in your blood and
A strange sense of justice, as if you were in agreement with the loonie brain
Listen, love is not electricity, don’t read the electrocardiograms
Like yesterday’s newspaper
Here is the hard scene: the left shoulder merged with the biceps of the left arm
„You , the ones on the right, cool it, you stakhanovists , otherwise
We’re declaring a strike until… a round of applause, and we’ll see…”
The left hemisphere greets the right one: morning sis, one can feel a murmur down there
It’s spring, it wasn’t decided yet which of the buds is to bear fruit
The racket dissipates the boredom of a body tensed before the start; they sensed a she
A complete she and now they are trying to convince us to love her in plenum, they have no idea that
Love is way higher than us, should we give them a new pain?

…………………………………………………..
I woke up: she was shifting in the bed
And kissing me with her smile, with her eyes
I had dreamt myself a church bell, pendulum and the pulley of a fountain
Only after she hugged me did I open all of my eyes
We are the pendulum, she is the tik, I am the tak
She is the right, I am the left
And Willy is once again
Right…. ight….. ght….ht… t..

L’occhio sinistro dice a quello destro: Non è giusto che
solo tu puoi vedere l’ombra della Luna sulla sua guancia
La gamba sinistra dice a quella destra: Non è giusto che
devo iniziare prima e poi, sempre io devo per inciampare ai lacci della scarpa tua, slegato come per caso, quando il testardo di sopra si è innamorato
Il labbro superiore dice a quell’inferiore: la baci come il muro che racchiude l’acqua in un bene / con beatitudine avido, mi permetta d’essere primo, almeno oggi,
Io posso compiere il gesto come un’ala vergine, mai volata
Il ventricolo sinistro dice a quello destro: hai meraviglia nel sangue e
uno strano senso di giustizia, come se si fosse in accordo con il cervello stordito
Ascolta, l’amore non è l’elettricità, non deve leggere gli elettrocardiogrammi
come il giornale di ieri
Ecco la scena dura: la spalla sinistra si è fusa con il bicipite del braccio sinistro:
„ehi, voi, quelli sulla destra, andate piano stakhanovisti che siete, altrimenti
stiamo dichiarando uno sciopero pure al … applauso, e vedremo poi che sarà di voi…”
L’emisfero sinistro saluta quella destro: buon giorno, tu puoi sentire un mormorio laggiù?
E ‘primavera, non è stato ancora deciso quale delle gemme è di dare i suoi frutti
il rumore frantuma la noia di un corpo teso per partenza, hanno percepito una lei
Una lei totale, e ora stanno cercando di convincerci ad amarla in plenum, non hanno idea che
L’amore è così superiore a noi, dai, diamo a loro un nuovo dolore?
……………………………………………………………….
Mi sono svegliato: lei stava spostandosi intorno al letto
E mi baciava con il suo sorriso, con gli occhi
Io stesso, ho avuto un incubo, ero un pendolo, e la puleggia di una fontana
Solo dopo che lei mi ha abbracciato l’ho aperto tutti i miei occhi
ora noi siamo il pendolo, lei è il tic, io sono il tac
lei è la destra, io sono a sinistra
E Willy, ancora una volta, ha ragione
ragione… agione… gione… ione… one… ne… e…

.

ochiul stâng îi spune celui drept: nu e drept să vezi
doar tu umbrirea lunatică pe obrazul ei
piciorul stâng îi spune celui drept: nu e drept să pornesc
eu întâiul şi apoi, tot eu să mă împiedic în şiretul, ca din întâmplare
dezlegat ‘naintea mea, când căposul de sus e-ndrăgostit
buza de sus spune celei de jos: tu o săruţi ca o ghizdea la fântână
cu lacomă beatitudine, lasă-mă măcar azi întâia
eu pot să desăvârşesc gestul ca o aripă virgină, nezburată
ventriculul stâng spune celui drept: tu ai în sânge mirarea şi
un ciudat sens al justiţiei, parc-ai fi de acord cu zănaticul creier
ascultă, iubirea nu e curent electric, nu citi electrocardiogramele
ca pe ziarul de ieri
urmează scena hard: umărul stâng se uni cu bicepsul mâinii stângi
“hei, ăştia din dreapta, lăsaţi-o moale stahanoviştilor, altfel
intrăm în grevă până şi la… aplauze, să vă vedem atunci… “
emisfera stângă salută pe cea dreaptă: neaţa soro, se simte un murmur jos acolo
e primăvară, nici nu s-a decis încă dintre muguri care ajunge rod –
zarva spulberă plictisul unui trup cabrat la start: au simţit o ea,
o ea totală, şi acum vor să ne convingă s-o iubim plenar, habar nu au că
iubirea-i mult mai sus de noi, ce zici, le dăm un junghi proaspăt?
………………………………………………..
m-am trezit: ea se muta dintr-o parte într-alta a patului
şi mă săruta cu surâsul ei, cu vederea
mă coşmărisem clopot, pendul şi cumpănă unei fântâni
abia după ce m-a îmbrăţişat am deschis toţi ochii
pendulul suntem noi, ea tic, eu tac
ea dreapta, eu stânga
iar willy iarăşi are
dreptate… reptate… eptate… ptate… tate… ate… te… e