something we consume – qualcosa ci consuma – ceva ne consumă

trilingual text

Image

Something Consumes us… (translation by Michaela)
One cannot knot the bouquet of flames
Nor braid them into baskets, for later..
And use them to gather memories..
Time turns into gas. It raises… It would be unbearable around love
– to carry the hot coals to the end of your journey
One might assume that even… on the other side.. where the other side and here
Meet in a fourth dimension.. even more..
We, tourists through life, we take too many still pictures, posing as happy
The candid snapshots capture our torture as we try to hide our own deceptions
We grind make up for the soul from hope’s bitter pits
We inflate our ego with the cripple smile, torn politely from the promise
And all of the sudden, on the other side, oblivion hugs us like an adoptive mother
– the only place where I found written the chemical recipe for love:
The first smile of a baby…
And then, several, unfinished, imitations of smile.. starting to resemble a grin more and more.. something is consuming us..
The flames consumed our lips, our faces, our bodies, our feet.. our footprints… our echo… nothing…can not knotting the flames

.

neither weaves baskets, for later…
to collect in these, the memories,
time becomes gaseous, climbs, it would be unbearable around of love
– we bring the hot coals until a final end of the journey
it is assumed that … even beyond … where here and beyond
they meet in a fourth dimension … or even more…
.
we, tourists through life, we do too many still photos, taking mimicry of happy
snapshots surprise us tormented to hide the own betrayals
the trick for the soul…milled flour from the kernels of bitter hopes
infatuated, with sick smile, torn with kindness by the promise…
and suddenly, beyond, we embrace the oblivion as an adoptive mom
– the only place where I found written the chemical formula of love… has been
in the first smile of the newborn…
.
and then countless, incomplete, imitation of a smile … increasing
then turned into grimaces, – consumes us … something…
the flames have burned our lips, face, body, soles … traces … echoes … nothing

Image

non puoi annodare le fiamme
né tessere cestini, per più tardi …
di raccoglie in questi dei ricordi,
il tempo diventa gassoso, si arrampica, sarebbe insopportabile intorno all’amore
– portiamo i carboni ardenti fino ala fine del viaggio
si presume che … anche oltre … dove qua e oltre
s’incontrano in una quarta dimensione … pure di più …
.
noi, turisti attraverso la vita, facciamo troppe foto fisse, prendendo mimica di felici
le istantanee ci sorprendono tormentati a nascondere i propri tradimenti
il trucco per l’anima farina macinata dai gherigli amari delle speranze
infatuati, con sorriso malato, strappato con gentilezza dalla promessa …
e improvvisamente, al di là, ci abbracciano l’oblio come una mamma adottiva
– l’unico posto dove ho trovato scritta la formula chimica dell’amore è stato
il primo sorriso del neonato …
.
e poi innumerevoli, incompleti, imitazioni di sorrisi… in aumento
spostandosi in smorfie, …qualcosa ci consuma …
le fiamme hanno bruciato le nostre labbra, viso, corpo, suole … tracce … echi … niente

Image

nu poţi să înnozi mănunchiul de flăcări
nici să-mpleteşti din ele coşuri, pentru mai târziu…
să aduni în ele amintiri
timpul devine gazos, urcă, ar fi insuportabil în preajma iubirii
– porţi cărbunii încinşi până la capătul călătoriei
se presupune că… şi dincolo… unde dincolo şi cu aici
se intâlnesc într-o a patra dimensiune… chiar mai mult…
.
noi, turişti prin viaţă, facem prea multe poze fixe, luând mime de fericiţi
instantaneele ne surprind chinuiţi cum ascundem propriile trădări
farduri pentru suflet măcinăm din sâmburii amari ai speranţelor
ne infatuăm cu surâsul beteag, smuls amabil promisiunii…
şi deodată, dincolo, ne îmbrăţişează uitarea… ca o mamă adoptivă
– unicul loc unde-am găsit scrisă formula chimică a iubirii a fost
întâiul surâs al pruncului…
.
şi-apoi nenumărate, incomplete, imitaţii de surâs… din ce în ce
mutate-n grimase, ceva ne consumă…
flăcările ne-au ars buzele, chipul, trupul, tălpile… urmele… ecoul… nimic

Image

18 thoughts on “something we consume – qualcosa ci consuma – ceva ne consumă

  1. tot aman (din cine stie ce motiv) sa-mi cumpar un roman frumos in limba italiana, bine ca mai citesc post-urile tale!

    Like

  2. I do both Love and hate your poetry at once. How is this so . . . .
    . . . . If ever we are to live so cynical in Love making it ever real ~ we would miss all the Love for the wonder of wondering. I know that newborn babes first smile, but I know before the smile too, when at first 2 souls touch which is Love before/beyond smiling, Love witnessed from eye to eye, where cynicism does not live.

    Like

  3. Evening Valeriu, I loved this! Hugs Paula xxxx

    Like

  4. Nice and interesting blog, Valeriu! Thanks for following “Known is a drop, Unknown is an Ocean”.🙂

    Like

  5. L’ha ribloggato su valeriudgbarbu2ite ha commentato:
    Add your thoughts here… (optional)

    Like

  6. Uneori si eu mă intrebam de ce zambim cand ni se face poza. Si cand aveam 8 ani ma tot framanta…. si acum cred ca ne place sa ne vedem fericiti, sau cel putin sa avem aceasta iluzie. Intr-adevar obositoare toate mastiile acestea…

    Like

  7. Mi piace l’immagine dei neonati. Sì è vero, davanti a una macchina fotografica ci mettiamo in posa e mascheriamo il nostro essere. A volte fingiamo che sia tutto bello, se solo qualcuno ci regala la sua attenzione.

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s