Time to go – È ora di andare – Vremea să plec

trilingual text

Who could love like the violin loves its own sound?
Who could shed his own self, to make room for others?..
Who would know how to love, love itself, without wanting anything else?…
The key is turned in ignition… the road slides underneath in all directions…
You feel that you’re moving, but you’re not,
It’s the game of the bearing balls… the ground is spinning impetuously…
I am standing here, still, and numberless shadows spring from me and run into the world
Each one feverishly looking for something, decidedly moments of happiness
They return in the evening, tired and empty handed
It’s time that I leave as well, give my shadows a sort of vacation..
And find out why moments of happiness are so important.. and especially
How much they would charge me..
And If I become a violin while at it, play me,
If I a am but a bearing ball in Earth’s engine… splash me with new wine
The ideal grease… And if I find those moments of happiness, I’ll give them all to you..

(The first is a translated version of my friend Michaela)

Who could love, such as loves violin her own sound? …

Who could to undress the self, to make room for others? …
Who would know to love the love, simply, without wanting anything else? …
.
Vehicle is started… the road it glided beneath, in any direction…
You feel that you move around, but not
Is the game of the bearing balls … earth-spins impetuous…
.
I sit here fixed and myriad of shadows gushing from my body, running all over the world
each feverishly trying something, necessarily, the happiness
and it return the evening tired and with empty handed
.
it’s time to I leave, leaving the shadows in a sort of holiday…
and find out why they are so important happiness … and especially
what price they will claim
.
and if I will become, some way, on the road, a violin, sing me
if I will be only a ball bearing … splashed me with new wine
the ideal oil … and if I find happiness, I will give it to you all

Chi potrebbe amare, come ama il violino suo suono? …
Chi potrebbe spogliarsi di sé, per far posto ad altri? …
Chi saprebbe amare l’amore, semplicemente, senza voler nient’altro? …
.
veicolo è avviato … la strada scivola sotto, in ogni direzione …
ti senti che ti sposti in giro, ma non
e’ il gioco delle sfere per cuscinetti … la terra gira impetuoso …
.
Mi siedo qui fisso e una miriade d’ombre sgorga dal mio corpo, correndo in tutto il mondo
ognuna febbrilmente cercando qualcosa, per obbligo, le felicità
e tornano la sera, stanche, a mani vuote
.
È ora di andarmene, lasciando le ombre in una sorta di vacanza …
e di scoprire il motivo perché sono così importanti le felicità … e soprattutto
quale prezzo rivendicherà
.
e se io diventerò, in qualche modo, sulla strada, un violino, cantate me
se sarò solo una palla di cuscinetti … schizzate me con vino nuovo
l’olio ideale … e se troverò la felicità, ve lo darò a voi tutta

cine ar putea iubi precum iubeşte vioara propriul ei sunet?…
cine s-ar putea dezbrăca de propriul sine, să facă loc altora?…
cine ar şti să iubescă iubirea pur şi simplu, fără să vrea nimic altceva?…
.
vehicolul este pornit… drumul lunecă dedesubt în orice direcţie…
ai senzaţia că tu te deplasezi, dar nu,
este jocul bilelor din rulment… pământul se-nvârte impetuos…
.
eu stau fix aici şi nenumărate umbre ţâşnesc din trupul meu alergând prin lume
fiecare caută cu înfrigurare ceva, musai fericirile
şi se întorc seara obosite şi cu mâinile goale
.
a venit vremea să plec eu, să las umbrele într-un soi de concediu…
şi să aflu de ce sunt aşa de importante fericirile… şi mai ales
ce preţ vor pretinde acestea
.
şi dacă voi deveni cumva pe parcurs o vioară, cântaţi-mă,
dacă voi fi doar o bilă în rulmentul pământului… stropiţi-mă cu vinul nou
uleiul ideal… şi, dacă voi găsi fericirile, vi le voi dărui toate vouă…
.