I love and do not know – amo e non lo so – iubesc şi nu ştiu

trilingual text

do not know how, but, I weep and I laugh in the bark of the same moment
it hurts and I also like this state of intense care for her
for fear of something bad happening, or something good useless…
I want nothing more to me than that
to allow me to I breathe the air that she’d exhale it,
to admire what she means, and nothing makes me happier than
when it receives my gift, the gift I am, an „me” filtered in a this fire
so, you can say that… I love…
and the love expands me, often makes me become greater than
the subject of love, she,
she, becoming a small point, a reference center, a kernel of this the huge „me”
sometimes I do not understand anything … love can not be understood
is sometimes unbearable, look, I weep and I laugh in the bark of the same moment

non so come, ma, piango e rido nella corteccia dello stesso attimo
mi fa male e mi piace anche questo stato di intensa cura per lei
per paura di non accadere qualcosa di brutto, o un bene inutile …
non voglio niente per me più che
di permettermi di respirare l’aria che lei lo espira,
per ammirare tutto quello che significa lei, e niente mi fa più felice che
quando riceve il mio dono, il dono sono io, un io filtrato in questo fuoco
così, si può dire che io amo…
e l’amore mi espande, spesso mi fa diventare più enorme rispetto a
soggetto dell’amore, lei,
lei diventando un punto piccolo, un centro di riferimento, un nocciolo di quell’enorme „io”
a volte non capisco niente … l’amore non può essere compreso
a volte è insopportabile, guarda, piango e rido nella corteccia dello stesso attimo

nu ştiu cum, dar, plâng şi răd în coaja aceleaşi clipe
mă doare şi-mi place totodată această stare de intensă grijă,
de frică să nu i se întâmple ceva rău, sau un bine inutil…
nu-mi doresc nimic pentru mine decât
să mă lase să respir aerul pe care ea îl expiră,
să-i admir tot ce înseamnă ea, şi nimic nu mă fericeşte mai mult
ca atunci când primeşte darul meu, darul fiind eu, filtrat în focul acesta
deci,  iubesc
şi iubirea mă dilată, deseori făcându-mă mai mare decât
subiectul iubirii, ea,
ea devenind un punct de reper, miezul acelui eu enorm…
nu mai înţeleg nimic… iubirea nu poate fi înţeleasă,
uneori este insuportabilă, uite, plâng şi râd în coaja aceleaşi clipe