only one who climbs, knows – solo uno che si arrampica, lo sa – doar cel care urcă, ştie…

trilingual text

The galaxies are made of bone
The moon is an archangel’s kneecap
You could already see, if you wanted to, even with your teeth, the overlaying frames
The cosmic flour leavened in your weak built, don’t be surprised
If even the abyss is not what you thought it was
The memory of wind grown old on mountain ridges deceives you
The snows are poor and clean, ephemeral brides
Don’t trust appearances
The upward is not upward, only the one who climbs knows, the whole skeleton of the universe resembles you
Less in your pride
The overlaying frames, skies over skies,
Breath them in, they’re made of flesh,
Nerve endings and cartilages… and this way, you breath yourself in, you chew yourself up, you are in everything
When you put your soul on display ( version translate by Michaela)

.

le galassie sono d’osso
la Luna è una rotula dell’arcangelo …
tu già puoi vedere, se vuoi, anche con i denti, i fotogrammi sovrapposti
farina cosmica … è pasta di lievito nella tua struttura precaria, non essere sorpreso
anche se l’abisso non è quello che pensi
la memoria del vento invecchiato sui picchi, ti sta ingannando
le nevicate povere e pulite, sono delle spose …soltanto per un istante
non fidarti delle apparenze,
su non è su, solo quello che si arrampica lo sa, l’intero scheletro dell’universo è come te,
meno l’arroganza
questi fotogrammi sovrapposti, cieli sopra ai cieli, tu le puoi respirare, sono di carne,
di nervi, cartilagine … e così si sta respirando te stesso, ti mastichi, ci sei in tutte le cose
se… porti la tua anima a vista

galaxiile sunt din os
Luna-i rotula unui arhanghel…
tu deja poţi să vezi, dacă ai vrea, şi cu dinţii, cadrele suprapuse
făina cosmică a dospit în biata ta alcătuire, nu te mire
nici dacă abisul nu-i ce crezi tu
memoria vântului îmbătrânit pe piscuri te înşeală
zăpezile-s sărace şi curate, nu-s decât mirese de-o clipă
nu te încrede în aparenţe,
sus nu-i sus, doar cel care urcă ştie, întreg scheletul universului îţi seamănă,
mai puţin trufie,
cadrele acestea suprapuse, ceruri peste ceruri,

respiră-le, sunt din carne
din nervi, cartilagii… şi astfel te respiri pe tine, te mesteci, tu eşti în toate
când îţi porţi sufletul la vedere