only one who climbs, knows – solo uno che si arrampica, lo sa – doar cel care urcă, ştie…

trilingual text

os1

The galaxies are made of bone
The moon is an archangel’s kneecap
You could already see, if you wanted to, even with your teeth, the overlaying frames
The cosmic flour leavened in your weak built, don’t be surprised
If even the abyss is not what you thought it was
The memory of wind grown old on mountain ridges deceives you
The snows are poor and clean, ephemeral brides
Don’t trust appearances
The upward is not upward, only the one who climbs knows, the whole skeleton of the universe resembles you
Less in your pride
The overlaying frames, skies over skies,
Breath them in, they’re made of flesh,
Nerve endings and cartilages… and this way, you breath yourself in, you chew yourself up, you are in everything
When you put your soul on display ( version translate by Michaela)

.

os2bun

le galassie sono d’osso
la Luna è una rotula dell’arcangelo …
tu già puoi vedere, se vuoi, anche con i denti, i fotogrammi sovrapposti
farina cosmica … è pasta di lievito nella tua struttura precaria, non essere sorpreso
anche se l’abisso non è quello che pensi
la memoria del vento invecchiato sui picchi, ti sta ingannando
le nevicate povere e pulite, sono delle spose …soltanto per un istante
non fidarti delle apparenze,
su non è su, solo quello che si arrampica lo sa, l’intero scheletro dell’universo è come te,
meno l’arroganza
questi fotogrammi sovrapposti, cieli sopra ai cieli, tu le puoi respirare, sono di carne,
di nervi, cartilagine … e così si sta respirando te stesso, ti mastichi, ci sei in tutte le cose
se… porti la tua anima a vista

Image

galaxiile sunt din os
Luna-i rotula unui arhanghel…
tu deja poţi să vezi, dacă ai vrea, şi cu dinţii, cadrele suprapuse
făina cosmică a dospit în biata ta alcătuire, nu te mire
nici dacă abisul nu-i ce crezi tu
memoria vântului îmbătrânit pe piscuri te înşeală
zăpezile-s sărace şi curate, nu-s decât mirese de-o clipă
nu te încrede în aparenţe,
sus nu-i sus, doar cel care urcă ştie, întreg scheletul universului îţi seamănă,
mai puţin trufie,
cadrele acestea suprapuse, ceruri peste ceruri,

respiră-le, sunt din carne
din nervi, cartilagii… şi astfel te respiri pe tine, te mesteci, tu eşti în toate
când îţi porţi sufletul la vedere

os3

sito internet

19 thoughts on “only one who climbs, knows – solo uno che si arrampica, lo sa – doar cel care urcă, ştie…

  1. Very beautifully expressed and written with such emotion. It is up to whom perceives it and we all may perceive it in so many ways. That is one of the most exquisite and wonderful things about Poetry.

    Like

  2. clarity lost in translation for me here and I can not help. Reading between the meta -lines, meta-worlds, meta-heavens, meta confused – tried again and again divorced. returned unrisen to the bread of manna –

    Like

  3. I am almost sure it has no errors by my own!

    Like

  4. but my own!!

    Like

  5. RoseofKesha

    Beautiful! well done!

    Like

  6. The clouds hape shift :O)

    Like

  7. shape-shift!

    Like

  8. Absolutely beautiful and well-written.

    Like

  9. i love poems about outer space. it’s a beautiful analogy. well done

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s