urban prayer

Lord, thanks for fries and cucumbers in vinegar,

the blackbirds from tree by steel, lonely in the neighborhood

for the rumbling of trams, ambulance sirens,

for ergonomic seat and extension cord from winter …that reaches

end of the hall of my apartment …derailed wagon style

for the hood from my jacket and the gel of pen

for detergent dishwashing and surround speakers and my collection of cosmetic on shelf

for free newspapers at the subway entrance and telescopic tooth pain

for the smell by the world and increasingly diluted colors

and the howling of wilderness… Doberman of the neighbor’s

for inertia of afternoon with core by imminent agony

and plastic cutlery

for pseudo-joy that greets me formally in the mirror

Lord, thank you for all that are seemingly trivial but cost me a fortune

for the tinkled by my left ear and artificial flowers of mini-garden under the window

Thanks Lord… for so much silence, silence … since I don’t hope

anything …

 

Signore, ti ringrazio per le patatine fritte, i cetrioli in aceto,

i merli dell’albero d’acciaio, solitario nel quartiere

per il rombo dei tram, le sirene delle ambulanze,

per la sedia ergonomico e cavo di prolunga per quest’inverno … che raggiunge

in fondo al corridoio del mio appartamento … stile carro deragliato

per il cappuccio della mia giacca e il gel della penna

per il detersivo per piatti e diffusori surround e la mia collezione di cosmetici sullo scaffale

per i giornali gratuiti pressi all’ingresso della metropolitana e il dolore dei denti telescopico

per l’odore dal mondo e gli colori sempre più diluiti

e per il Dobermann di mio vicino,  abbaiando a …deserto …

per l’inerzia del pomeriggio con core d’imminente agonia

e posate di plastica

per pseudo-gioia che mi saluta formalmente allo specchio

Signore, grazie per tutte le cose che sono apparentemente banale, ma mi è costato una fortuna

per i tintinni dal mio orecchio sinistro e i fiori artificiali di mini-giardino sotto la finestra

Grazie Signore … per tanto silenzio, il silenzio … da quando io non voglio più

niente …

Doamne, îţi mulţumesc pentru cartofii prăjiţi, catraveciorii în oţet,

mierlele din copacul de fier, singurul în cartier

pentru huruitul tramvaielor, sirenele ambulanţelor,

scaunul ergonomic şi prelungitorul iernii care ajunge până

la capătul holului apartamentului meu stil vagon deraiat

pentru gluga de la jachetă şi gelul din pix

detergentul de vase şi boxe surround şi colecţia de cosmetice de pe etajeră

pentru ziarele gratis de la intrarea la metrou şi durerea telescopică de măsea

pentru mirosul lumii şi culorile diluate din ce în ce

şi dobermanul vecinului urlând a pustiu

pentru inerţia după-amiezei cu miez de iminentă spaimă

şi tacâmurile din plastic

pentru pseudo bucuria oglinzii care mă salută formal

Doamne, îţi mulţumesc pentru tot ce-i aparent banal dar m-a costat o avere

pentru ţiuitul urechii stângi şi florile artificiale din mini-grădina de sub fereastră

Îţi mulţumesc pentru atâta linişte, linişte… decând nu mai sper

la nimic…