like some sharp tools

Image

we are pleased wounding

we always dreamed happiness on others account

claiming more, than to we wait, leaving us

even if they reach of wave of occurrences

to needs of others

selfish bad we burn any skill

life passes away from us

we are pleased to do evil and then

we cry, blame at fate.

there is no desire for self-sacrifice

just love behind a  „because”

humility of love, that might raise us, scares us

accustomed to be us too selfish, we thank the

only to receive again and again and again …

and we find in claiming the nests

one clip of eyelash and… end

life has crossed, all I got is a wastage

and we remain to believe that I was the just tools

on the road of those who knew live fully …

Image

siamo contenti ferirci

sempre sul conto degli altri sognare la nostra felicità

pretendere di più, attendere poco, lasciarci

nell’onda degli accaduti anche se urtino

le necessità di tutti

egoisti cattivi bruciando ogni capacità

la vita se ne va passando alla larga da noi

siamo contenti farci del male e poi

piangere e dare colpa al destino.

non c’è nessuna voglia di sacrificare il sé

amiamo solo dietro ad un perché

l’umiltà dell’amore, che ci alzerebbe, ci spaventa

educati d’essere sempre troppo orgogliosi, ci accontenta

solo ricevere ancora, ancora, ancora…

e cosi nelle nostre pretese troviamo dimora

un battito di ciglio e basta

la vita passò, che abbiamo ricevuto è spreco

o forse c’è da considerarci come strumenti

nella via di quelli che sappiano vivere pienamente…

Image

suntem mulţumiţi rănindu-ne

mereu în contul altora să ne visăm fericirea

pretinzând mai mult, aşteptând puţin, lăsându-ne

în valul întâmplărilor chiar dacă acestea ating

necesităţile celorlalţi

egoişti răi arzând orice îndemânare

viaţa trece departe de noi

suntem mulţumiţi să ne facem rău şi apoi

plângând să dăm vina pe soartă.

nu este nicio dorinţă de sacrificiu de sine

iubim doar în spatele unui „pentru că”

smerenia iubirii, care ar putea să ne-nalţe, ne sperie

deprinşi să fim prea egoişti, ne mulţumeşte

doar să primim iar şi iar şi iar…

şi ne găsim culculşul în pretenţii

un clipit de geană şi gata

viaţa trecu, tot ce-am primit e-o risipă

sau ne rămâne să ne considerăm c-am fost doar  instrumente

în calea celor care au ştiut trăi din plin…

Anunțuri

12 gânduri despre „like some sharp tools

  1. I enjoyed reading this poem and fascinating to see it in two languages. I understand that life can sometimes feel this way. That we are ‘tools’ of each other. I know it is not always the case – but life has many aspects, of course.

    Apreciază

  2. Va rog sa ma contactati prin e-mail: no am vrut sa public comentariul, pentru a va tine e-mailul confidential: Asa cum stim din mosi stramosi: frica pazeste bostanaria!
    Succes, si contactati-ma!

    Apreciază

      1. Cu placere: imi pare bine ca intelegeti de ca nu am publicat comentariul!
        Toate bune (sau cum ziceau batrinii: cele bune sa se-adune, cele rele sa se spele 🙂 )

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s